Coada făcută de mine este din lemn de salcâm. Acest arbore pare a fi de aici, e comun. Dar nu este. A fost introdus în Europa. Locul său de origine este America de Nord. Se pot vedea mai multe despre el aici. La ţară, în zona de unde mă trag, cozile uneltelor se făceau din lemn de salcâm. Este un lemn elastic, dur şi trainic. Înainte de introducerea acestui arbore, cozile se făceau din alte esenţe. Cele din alte materiale decât lemnul, cum sunt cele din mase plastice, fibră de sticlă ori combinate între ele, nu sunt de mine. Ştiu, sunt lăudate. Calităţi cu duiumul. Cu toate astea, pentru cozile de unelte, prefer lemnul. În privinţa asta sunt old school.

Capul de topor

Capul de topor este fabricat în RDG. L-am cumpărat de pe internet, de la noi din țară, ca vechitură. Cam patru pachete de țigări a fost prețul. Pentru a-l curăța de rugină, l-am pus în oțet. A fost frecat bine cu peria de sârmă apoi spălat cu apă.

Materia primă

Câțiva copaci, care erau în zona unde stau, au fost doborâţi. Aşa m-am ales cu lemnul. Stadiul: uscat. O bucată de sfoară.

Unelte

Bardă, fierăstrău, cuţit strâmb, raşpel pentru lemn, coarbă cu sfredel, şmirghel, pană de metal.

Procesul

Lemnul a fost lăsat la uscat cel puţin 6 luni. La umbră și la adăpost. Apoi a fost cioplit cu barda până a ajuns la forma dorită. Cu ajutorul cuţitului strâmb a fost adus la forma finală. Coada nouă a fost învelită în mai multe ziare şi lăsată la uscat, la umbră. Timp, cam o lună. După uscare, cu şmirghel de granulaţii, diferite se finisează. Cu raşpelul de lemn, se pileşte lemnul unde va fi montat capul de topor. Cu fierăstrăul se face o tăietură în coadă, pentru pana de lemn. Se montează capul. Se introduce în tăietură pana de lemn. A fost făcută de mine, tot din lemn de salcâm. Apoi se bate o pană de metal. Şi e cam gata. Cam. Cu coarba se dă gaură în coadă. Se leagă o bucata de sfoară. Nod folosit, nodul de pescar dublu. Coada este unsă cu ulei de motor. De multe ori. Periodic. Toporul este atârnat sub streaşină, toată iarna.

Nemuţumiri

Un neajuns al salcâmului este că se îndoaie. Astfel, deşi s-a lucrat cu grijă, şi a fost atârnat toporul de coadă cu capul în jos, tot s-a îndoit. Pentru remedierea problemei, am pus coada sub greutate (fotografia de mai sus) pentru a se îndrepta. Nu prea sunt mulţumit de asta. Nici cu dispunerea fibrelor în lemn nu sunt mulţumit. Mai conţine şi măduva copacului. Un material care nu este tocmai potrivit pentru cozi. Dar ăsta este materialul pe care l-am avut.

Ce facem când rămâne strâmbă coada?

Ne bucurăm! De ce? Pentru că avem motiv să facem alta. Tot spune soţia că mă comport ca cel din reclama de la Hornbach, care se bucură când cade casa pe el. Probabil pentru că mai are de lucru. La fel şi eu. Prilej să facem altă coadă de topor. Reclama aici.