În afara ţării noastre este cunoscut cu denumirea de crooked knife. La noi, am văzut că i se mai spune și cuțit curbat. Indiferent cum îi spunem, este o unealtă care merită atenția. Este foarte util pentru cei care pleacă prin păduri, dacă au damblaua să cioplească, ca să nu stea degeaba. De regulă, este folosit pentru a netezi, la fel cum se folosește rindeaua. Ori cuțitoaia. Spre deosebire de rindea ori cuțitoaie, unde ai nevoie de un banc de lucru ori ceva în care să prinzi lemnul (menghină etc.), în cazul cuțitului de acest fel, cu o mână ții lemnul iar cu cealaltă mânuiești cuțitul. Se poate vedea cum este folosit aici. Însă nu doar în pădure este folositor. Eu l-am folosit și acasă, fiind o unealtă care poate fi folosită la diverse lucruri, cu care am făcut: cozi de topor, linguri, vase de lemn, căuce, scaune, tocător etc. Am scris că l-am folosit aici. Dacă are cioc (unele nu au) poate fi folosit și la scobirea lemnului precum o scoabă.

Sincer, pot spune că după ce-l încerci nu prea mai crezi că nu o să-l folosești pe viitor. Dacă aș fi avut informații despre el acum mai multă vreme în urmă … Cuțitele din imagine au fost făcute de o rudă. Și prieten în același timp (de multe ori nu se întâlnește o asemenea alăturare). Este pasionat de natură. Și mai are și abilitatea de a lucra metalul. Așa că a fost ușor să-i spun ce doresc. Nu știu din ce oțel sunt făcute. Sunt foarte mulțumit de ele. Țin tăișul bine. Mânerele l-am pus eu.

Ce am observat este că, de multe ori,  acest fel de cuțit are lama dispusă la fel ca în prima fotografie de mai jos. Fotografia a fost luată de pe site-ul http://ivegottwohands.com/2017/02/making-the-mocotaugan-the-crooked-knife/. Am ales la întâmplare acest site. Nu doresc să prezint ceva de rău cu privire la el. Cea de a doua fotografie (de mai jos) am făcut-o eu, cuțitele de acolo îmi aparțin. Se poate vedea unghiul lamei fața de mâner.

Nu am făcut fotografii la vremea respectivă, însă pot afirma că am avut și eu un asemenea cuțit unde mânerul nu era în unghi față de lamă. Nu cred că este o alegere potrivită, din ce am constatat, în urma lucrului cu un astfel de cuțit, din cauza următoarelor motive:

1. încheietura mâinii este forțată în timpul lucrului. În cazul meu. Probabil de aceea, dacă analizăm fotografiile unor cuțite de acest fel (mai vechi) expuse în muzee, lucrări de specialitate ori care sunt oferite spre vânzare pe internet drept antichități, observăm că o parte importantă a cuțitelor au lama dispusă într-un anumit unghi față de mâner. Ca în fotografia prezentată mai jos (a fost luată de pe site-ul https://www.aaawt.com/html/mad_ads/oct_16/item/7.html). Un material în care se pot vedea mai multe cuțite de acest fel este aici. Un alt material în care se poate vedea forma și cum este folosit este aici. Se poate vedea cuțitul chiar la început când este jupuită coaja de mesteacăn pentru canoe.
2. eficiența tăierii este scăzută. Un tăiș taie mai bine dacă este tras prin lemn (ca un fierăstrău) decât dacă este împins în material (ca o daltă).

Dacă la începutul folosirii acestui gen de unealtă, acum cca. 8 ani, cuţitul meu avea lama dispusă drept, acum nu mai am niciunul așa. Sau am cerut să fie făcute cu lama în unghi, sau am strâmbat eu coada lamei, ori am pus lama în mâner de maniera în care să fie în unghi.