Acest articol se referă la traiul sub cerul liber pe termen lung. Dacă se au în vedere aspecte pe termen scurt, aceste rânduri nu au nicio valoare. Ori au una mică. La nivelul acestui blog, sunt abordate și chestiuni mai sensibile care nu prea sunt tratate. Însă se dovedesc indispensabile în anumite momente. Astfel, la debutul epidemiei de coronavirus am asistat cu toții la frenezia cumpărăturilor din supermarketuri, când se căutau să se facă stocuri cu cele necesare. Ei bine, unul din lucrurile care a fost foarte mult cumpărat a fost ….hârtia igienică. Dar să presupunem că evenimentul (oricare ar fi el) ce a dus la efectuarea cumpărăturilor durează o perioadă mai lungă și se epuizează stocul de hârtie igienică pe care îl avem. Ce facem mai departe? Desigur, o perioadă, mai mare sau mai mică, se poate improviza. Din ce avem fiecare. Cărți, caiete, ziare, reviste etc. Însă și acestea pot să se epuizeze. Și atunci? Ce va fi după aceea? Care este soluția? Eu cred că ne putem inspira din trecut, de la cei care au trăit înaintea noastră. Iar rezolvarea la această problemă poate fi ciocălăul de porumb.

Desigur, pot fi mai multe lucruri la care putem apela.

Astăzi oricine poate face o cercetare pe internet cu privire la orice aspect care prezintă interes. În cazul de față nu m-am rezumat doar la asta, ci am discutat personal cu oameni (bătrânii) care au trăit în acele vremuri. Însă nu povestesc despre asta oricui. Au rețineri în a relata străinilor. Bine, nu luau după ei, la câmp, ciocălăi de porumb. Acolo te descurcai cu ce aveai la îndemână. Ciocălăul de porumb era folosit acasă.

Și nu doar noi am apelat la el ci în mai multe locuri din lume a fost utilizat exact în aceleași scopuri. Astfel, în SUA era considerat atât de eficient încât a continuat să fie folosit și după ce hârtia igienică începuse să fie utilizată pe scară largă ori în paralel cu aceasta (sursa https://www.farmersalmanac.com/before-toilet-paper-24419 ).

Însă greșesc cei care cred că ciocălăul este exact la fel ca hârtia igienică din zilele noastre, delicat, cu nu știu câte însușiri (straturi, mirosuri etc.). Nu prea există loc de delicatețuri în traiul sub cerul liber. Dar el constituie o soluție. Iar chestiunea e simplă: o acceptăm sau nu. În imagini sunt ciocălăi de porumb alb, din grădina personală. După ce au fost curățați de boabe. Ele au fost măcinate pentru mămăligă.