Bună. Mă numesc Robert. Sunt interesat de viața sub cerul liber. De ce? Așa am copilărit, într-o zonă rurală unde nu a fost introdusă colectivizarea niciodată. În acel sat oamenii au continuat să trăiască așa cum au făcut-o din cele mai vechi timpuri. Aproape de natură, de pământ. Nostalgia acelor vremuri a rămas, și cred că va rămâne pentru totdeauna. Un alt motiv este acela că așa am lucrat o perioadă din cariera mea. Tot sub cerul liber. Chiar și acum, activitatea mea este legată de lucrul în condițiile amintite.

La nivelul acestui blog doresc să exprim opinii și să inițiez discuții cu privire la acest aspect, al viețuirii sub cerul liber, aproape de pământ. Doresc să spun lucrurilor pe nume. Cu privire la traiul în natură. Pentru că astăzi, legătura cu natura nu mai este cum era odată. De exemplu, putem observa că zonele unde noi încercăm să ”supraviețuim”, mai precis, de unde încercăm să fugim, să scăpăm, peste tot în lume băștinașii din acele locuri le socotesc … acasă. Mai mult, de regulă, ei se socotesc oameni de-ai pământului. Și la noi în țară au fost, probabil mai sunt, oameni (țăranii mai ales) care gândesc asemănător.

Cu realitatea, de multe ori, este cam aceeași situație ca și cu natura. Tot din acest motiv doresc să expun adevărul. Un exemplu pe care îl pot da este cerul înstelat de ianuarie. Este superb. Aerul curat asigură o priveliște extraordinară. Însă astea au un cost. Pe pământ este un ger de crapă pietrele. Când majoritatea populației țării este la căldură, la adăpost, însă tu ești nevoit să îți petreci noaptea afară, departe de localități, nu vei privi doar partea frumoasă a lucrurilor. Ci realitatea. Și nu vei folosi jumătăți de măsură.

Pot fi găsit și pe Facebook. Tot omul pământului. https://www.facebook.com/pages/category/Not-a-Business/Omul-p%C4%83m%C3%A2ntului-112903490181996/