Când se caută pe internet informaţii legate de acest domeniu (traiul în natură, îi spun eu), se poate observa că lucrurile au ajuns departe. Şi, de multe ori, foarte încâlcite. Astfel, putem vedea că se discută despre outdoor skills, survival skills, (alții fac diferență între wilderness survival și urban survival), long term survival skilss, bushcraft, prepping, primitive skills ş.a.m.d.. Și, poate, lista nu e completă. O opinie în ce privește diferența între survival și buschraft se poate găsi aici.

Treaba lor! Să-i lăsăm pe ei să dezbată cele de mai sus. Avem de învățat de la toți. Noi vorbim despre traiul în natură. Așa cum îl făceau înaintașii noștri. Când lucrurile erau mult mai simple. Şi nu se sfădeau cu privire la piese de echipament scumpe ori aspecte cum ar fi: dimensiunea cuțitului, grosimea lamei, preţ, batoning, pietre de ascuțit  (se ajunge și aici) etc. Și pentru că e bine ca interesul pentru traiul în natură să nu se rezume doar la echipament ci şi la deprinderi, propun să ne aruncăm ochii pe materialul următor, legat de conservarea peștelui. Obleților, mai precis.

Materia primă

Un kilogram de obleți (despre acest fel de pește aici), sare.

Unelte

Găletuşă, un borcan, aţă, ac, cuţit.

Procesul

Se curăță obleții. Se spală. Am mai încercat, acum 18 ani, să fac așa ceva și au ieșit amari. Aveau un gust atât de neplăcut încât, cu părere de rău, am fost nevoit să-i arunc. Mai mult ca sigur că erau cam vechi când am încercat să-i pregătesc. Din aceste motive, cu toate că e o activitate migăloasă să cureți niște pești așa de mici, trebuie efectuată. Pescarii, probabil, nu o fac. Ei dispun de peşte proaspăt, nu ca noi care-l cumpărăm după o anumită perioadă de când au fost pescuiţi.

După curățare, se pun în borcan. Cu sare. Modalitatea de sărare este asemănătoare cu cea descrisă într-un articol anterior, sărătura săracului. Se lasă o săptămână la sărat. Se scurg de saramura formată și se pun la desărat (mai trebuiau să fie lăsați la desărat, au ieși puțin cam sărați). Apoi se înșiră pe ață. Am folosit un ac de cusut mai mare. Cu ajutorul lui am trecut ața prin peşti. Se pun la  uscat, la umbră. Pentru asta, au fost atârnați la grindă și lăsați acolo până la uscarea completă. Şi aşa ne-am ales cu provizii pentru iarnă. :)) Au ieșit buni (primejdie mare), însă puțin cam sărați, așa cum am mai menționat anterior. Merg cu bere ….. În fiecare zi luam din ei, de aia în a treia fotografie, de la proces, se pot vedea cum s-au împuținat.

Și alții pregătesc acest fel de pește. O altă opinie se găsește aici.

Taină

Când este cald afară, ca să nu se dea din mâini pe lângă obleți până când aceștia se zvântă, este bine să fie puși la soare până când se usucă puţin, apoi să fie trecuți la umbră. De ce să se dea din mâini? Pentru alungarea muștelor care vin la pește. Cei care pun la uscat, știu. Pentru că nu o să se dea din mâini tot timpul, ci doar când e nevoie, în timpul acesta se lustruiește o coadă de secure. Chiar e timp pentru o lustruire adecvată. Și de uns cu ulei de motor. După ce s-au zvântat, nu mai este nevoie să lustruiești nimic. Nu mai vine musca la ei.