Este un rucsac care se folosea (foloseşte) prin Siberia. De populațiile băștinașe de acolo. L-am văzut prin diverse materiale de pe internet. Erau în rusă. Prima dată l-am văzut într-un film rusesc. Filmul aici. Mai spre sfârșitul lui se poate vedea. Apoi am început să caut despre rucsac. Este o bucată de scândură, prevăzută cu chingi de purtare. Din loc în loc sunt date găuri prin care este trecut șnur. Ca în imaginile de mai jos. Cu ajutorul lui sunt prinse materiale ce urmează să fie purtate. Prima fotografie a fost luată de pe http://popgun.ru/viewtopic.php?f=109&t=64155&start=840. A doua a fost luată de pe: http://docplayer.ru/53537333-S-hishchnikami-i-povsednevnye-praktiki-sovremennyh-olenevodov-otnosheniya-cheloveka-i-zhivotnyh-na-severnom-baykale.html. La pagina 35 se poate vedea. Rucsacul meu seamănă mai mult cu cel din a doua fotografie. Se mai poate căuta pe internet ПОНЯГА. Este numele rusesc al rucsacului. Ori se mai poate vedea aici, aici şi aici.

M-a atras ideea de a face un astfel de rucsac. Este un model versatil care permite purtarea de materiale voluminoase. Cu ajutorul sforilor de pe margine, pot fi legate materialele, chiar și a celor care depășesc dimensiunile rucsacului. După cum se poate vedea mai jos. Prima fotografie a fost luată de pe https://dogexpert.ru/forums/topic/1046/page-29. A doua fotografie a fost luată de pe http://nature.baikal.ru/phs/ph.shtml?id=30072&ref=phtexts/417/phs. Am văzut imagini în care vânătorii legau căprioara de un asemenea rucsac. Un alt aspect demn de reținut, este că fiecare poate să-l adapteze, să personalizeze, în funcție de nevoi, gusturi etc.

 Un articol interesant despre rucsacii tradiționali cu cadru extern se poate găsi aici. Mai poate fi găsit și aici. Acelaşi articol. Se poate vedea că a fost folosit în multe locuri din lume. Și la noi în țară a fost folosit un rucsac apropiat de cele de mai sus. Într-o lucrare cumpărată de la muzeul Astra, din Sibiu, este prezentat un rucsac cu cadru din lemn pentru transportul icoanelor. Sursa: Valerie Deleanu – Mijloace de transport populare din România. Se poate vedea mai jos, sub denumirea „coş de icoane”.

Materia primă

O scândură, şnur (rămase de la alte proiecte), centură albă de arte marţiale, un capăt de sfoară găsit pe drum, un sac militar.

Unelte

Fierăstrău, coarbă, sfredel, cuţit de cioplit, cuţit strâmb, raşpel.

Procesul

Scândura a fost tăiată la lungimea de 49 de cm și lățimea de 23 de cm. Cu cuțitul strâmb am cioplit marginile scândurii. Să fie netede. Cu coarba am dat găurile. Numărul de găuri este de 13. Pe fiecare parte sunt 6 iar una este la bază. La cadrul tradiţional de rucsac, în mijloc sunt date două găuri pentru legarea toporului (sursa: http://survinat.com/2014/08/ponyaga-backpack-and-wheel/). Am preferat să nu fac asta. Ar însemna, după mine, să dau tot bagajul jos pentru a ajunge la topor. Prin găuri a fost trecut un șnur. Au formate niște bucle. Cu ajutorul lor și a altui șnur trecut prin gaura de la baza scândurii sunt prinse materialele de cadru. Apoi am dat găurile pentru chingi (centura albă). Cu cuțitul de cioplit, am lărgit locul pentru a putea introduce centura. Capetele acesteia au fost lăsate mai lungi, iar unul dintre ele a fost prelungit cu o bucată de sfoară (cea găsită pe drum) pentru a fi legate la brâu, ca la un rucsac normal.

Pentru că marginea de jos a scândurii apăsa pe coloană, am folosit raşpelul pentru a-i da o formă potrivită, ca să nu mai stânjenească.

Drept sac a fost folosit unul militar. Poate fi folosit orice fel de sac.

L-am testat cu ocazia ieşirilor la munte. Este în regulă. Să fim cinstiţi, nu este la fel ca rucsacii cumpăraţi din magazinele de profil. Însă, pentru un lucru făcut de tine şi care costă mai nimic, este surprinzător de comod.

Utilitate

Mică. Atunci când un rucsac militar este 10 lei (cel de jos, el e prins pe cadrul de lemn), ce rost are să mai munceşti să faci unul ca ăsta? Singura satisfacţie este plăcerea de a lucra. Sentimentul lucrului făcut de tine.