Ideea fabricării unui asemenea obiect am luat-o de aici. De ce fac asemenea lucruri? Îmi pare că acest domeniu, al traiului în natură, a fost atins de același fenomen care afectează societatea în ziua de azi, consumerismul. Dacă la începuturi, s-a pornit de la ideea dobândirii, perfecționării deprinderilor, de la abilitatea de a improviza, adapta, face, s-a ajuns acum la a cumpăra. Nu știu ce aș putea răspunde când văd comentarii în care se scrie „se găsesc în comerț”, „de ce faci asta, se găsesc de cumpărat”. Și eu aș putea să cumpăr unele lucruri. Însă prefer să le fac, din motivele amintite. Desigur, sunt situații când trebuie să cumperi, exemple pot fi multe.

Materia primă

Nu știu esența. Însă e un lemn tare și cam câlțos. Luat din grămada de lemne de foc. Uscat de bați cuie cu el.

Unelte

Bardă, teslă, bormașină, burghiu, ferăstrău, cuțit de cioplit, rașpel semirotund și rotund, creion, echer, hârtie sticlată (șmirghel).

Procesul

Pentru că grămada de lemne de foc s-a micșorat, nu a fost tocmai ușor să găsesc o bucată de lemn fără fisuri. Din acest motiv nu am mai putut face teaca din esența preferată, stejarul. Merge și cel de acum. Lemnul a fost cioplit cu barda și cu tesla până când a ajuns la dimensiunile dorite. A fost adus la forma finală cu rașpelul. Cu bormașina au fost date găuri în linie pentru a face locașul unde intră lama toporului. Locașul a fost lărgit puțin cu cuțitul de cioplit. A fost tăiat lemnul prelucrat (pentru teacă), cu ferăstrăul, din bucata originară. După ce a fost finisat cu hârtie sticlată, a fost uns cu ulei de motor. Ulterior i s-a adăugat o sforicică pentru legarea toporului. Și acum am o teacă funcțională care nu m-a costat nimic. Simplă, ușor de făcut de oricine. Așa cum cred că ar trebui să fie și traiul în natură.