Să mai şi gătim (II)

Să mai şi gătim (II)

Aşa cum susţineam, într-un articol anterior, găsesc faptul că a găti este o idee bună pentru cei care doresc să petreacă timpul în natură. Rămăsese şi promisiunea că voi pune într-un articol felul doi. Aşa că acum prezint musaca precum la Dorna. După o reţetă a lui Radu Anton Roman. Dumnezeu să îl ierte, că bine mai scria.

Ingrediente

Ceapă de la streaşină (parcă are alt gust!), un  morcov, cartofi, smântână, caşcaval, un ou, carne de porc, piper, sare, cimbru, jumătate de pahar de vin (de fapt, paharul a fost plin, a rămas jumătate pe parcursul gătitului).

Unelte

Tocător, cuţit, castron, tigaie, tavă, răzătoare, chopper (aparat de tocat).

Mod de preparare

Se taie legumele. La fel ca data trecută, povestea a fost pusă în practică cu un cuţit care nu este un survival knife. Şi ca sacrilegiul să fie complet, mărturisesc că nu s-a folosit tehnica cunoscută drept batoning. Nici măcar la carnea îngheţată.

Se taie carnea. Într-un mod total neadecvat pentru un supravieţuitor, adică la chopper. Tot e în casă. Cuţitul de mai jos a fost folosit pentru carne doar când era îngheţată. Povestea lui va fi tratată într-un alt articol. Merită spusă pentru că este una fericită.

Se călesc legumele. Apoi se adaugă carnea. Se lasă puţin la foc, până i se schimbă „faţa”. Se sărează, piperează, cimbrează. Se stinge cu vin. Se dă deoparte. Acum arată aşa (fotografia de mai jos).

Se amestecă în castron smântână cu ou şi caşcaval ras pe răzătoare. Se adaugă sare şi piper. Arată aşa.

Se curăţă cartofii. Se taie felii subţiri. Ar fi trebuit prăjiţi conform reţetei. Merge şi aşa. Dacă sunt tăiaţi subţiri. Se unge o tavă cu unt. În ea, se aşază un strat de cartofi, carne, cartofi. Se toarnă deasupra amestecătura din smântână, ou şi cașcaval, precum se vede mai jos.

Se lasă la cuptor în jur de 1,5 ore. În timpul ăsta se socializează cu cei din familie. După perioada de aşteptare (lungă, scurtă, depinde de cât îi este de foame fiecăruia), rezultatul a fost ca în fotografia de la începutul articolului.

Gânduri cu burta plină

Să sperăm că acest blog nu o să devină unul pentru gătit, ci va continua să aibă drept preocupare centrală viaţa legată de natură. :))

Privitor la gătit, cu toate că nu ştiu dacă toţi „paşii” au fost corecţi (un bucătar poate se ia cu mâinile de cap), gustul a fost bun. Iar după ce ai aşteptat să se facă musacaua (adică i-a luat foamea pe toţi din familie) şi ai mâncat, cu sentimentul lucrului bine făcut, aprecierile primite şi fericirea de pe chipul soţiei că au mâncat cei mici, toatea astea parcă cer un pahar de vin…primejdie mare. Chiar două. Au!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *