Bulion de casă

Bulion de casă

În fiecare toamnă, în gospodăriile care mai păstrează obiceiurile, firești odinioară, au loc pregătiri pentru iarnă. Astfel, în această perioadă, era comun să se facă bulion. Așa am făcut și noi. În această poveste eu am fost vioara a doua. Elementul principal a fost mama-soacră.

Este greșit să se considere că era o activitate destinată exclusiv femeilor. De fapt, dacă mă gândesc, activităţile efectuate doar de un sex sau altul erau destul de puține. Doar munci foarte grele cum era lucrul la lemne, la pădure, erau efectuate de bărbați. Sau tăiatul animalelor. Asta o ştiu de copil. Cred că nu aveam 10 ani când trebuia să tai păsări  din curte. Eram bărbat (aşa mi se spunea), deci trebuia să fac asta. Încă de atunci am băgat de seamă că nu trebuie să te laşi influenţat de sentimente, în astfel de cazuri. Respecţi o viaţă, îţi pare rău de animal, dar trebuie să fii hotărât. Altfel, tot animalul are de suferit. Nu voi uita niciodată când am alergat prin curte după un cocoş cu jumătate de gât tăiat. Şi au mai fost şi alte întâmplări. Pentru că, în privinţa asta, am cam tăiat, jupuit, tranşat, destule specii. Aproape tot ce creşte prin curte şi se poate mânca. În rest, activităţile din gospodărie erau efectuate în comun. În fond, orice mână de lucru era binevenită. :))

Mai jos sunt pașii efectuați pentru facerea bulionului în casă.

Materia primă

 

10 kilograme de roșii. Cumpărate din piață.

Unelte

Tuci, mașină de tocat roșii, vase pentru spălat precum și pentru tocat roșiile (lighenaș, oală, găleată), cuțit, lingură pentru amestecat.

Procesul

Se cumpără roșiile. Fetele le cumpără. Tu le cari până acasă (una dintre îndatoririle bărbaților). Treabă de catâr. Se spală roșiile. Se taie (fetele). Se trec prin mașina de tocat (tu). De două ori. Adică și pielițele rezultate din prima trecere.

Zeama se aruncă în tuci. Se pune tuciul la foc. Se lasă la fiert. Se sărează după gust. Când este momentul să luăm fiertura de pe foc? Un indiciu (învăţat de la mama soacră) este acela că bulionul, pe timpul fierberii, face spumă la suprafaţă, după cum se poate vedea în fotografia de mai jos. Când dispare spuma, e semn că poate fi luat de pe foc. Se lasă să se răcească puţin şi se pune în sticle. Sticlele se învelesc cu pături, haine etc. şi se lasă să se răcească. Se depozitează la rece. Acum ”afacerea” cu bulionul este gata. Și se poate pune în mâncare, de către unii, iar alții îl pun și în vodcă. Bun şi aşa.

Oricum, concluzia este că după ce participi la facerea lui, parcă mâncarea are alt gust după ce adaugi în ea un astfel de bulion.

2 thoughts on “Bulion de casă

  1. Felicitari,Robert !
    Imi pare bine sa vad ca incurajezi alimente sanatoase facute acasa de mana ta ,si nu cele facute in comert cu tot felul de conservanti artificiali care ne distrug putin cate putin. Stand la casa cu gradina,mama in fiecare toamna „pune pe iarna” diferite bunataturi de ale naturii. Unul dintre preferatele mele este acest sos pe care eu il pun pe pizza sau alte mancaruri si e cu totul diferit fara de ketchupul din comert.
    Te felicit inca o data si continua cu blogul.
    Astept cu nerabdare urmatorul articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *