Plantele alimentare din flora spontană a României

Plantele alimentare din flora spontană a României

Este de fapt titlul unei lucrări. Nu este doar titlul articolului.

Interesul pentru asemenea lucruri îl am de mic copil. Îl întrebam pe bunicul meu ”Ce faci când rămâi fără mâncare în pădure?” iar el, un om aspru, luptător în al doilea război mondial, îmi răspundea (cam răstit) ”Cum ce faci?!! Pleci ca porcul după rădăcini!”. În realitate lucrurile nu stau doar așa. Sunt mai multe posibilități.

Consider că este o lucrare care nu trebuie să lipsească din biblioteca iubitorilor de natură. De prea multe ori am văzut că se vorbește sau sunt prezentate lucrări din alte țări, mai ales cele scrise în limba engleză. Sunt utile, nimic de zis de rău despre ele. Însă avem și noi, în țara noastră, oameni care s-au aplecat asupra acestor aspecte. Lucrarea de față merge mână în mână cu o altă lucrare (rară), găsită întâmplător prin anticariate, Plantele toxice din România. O să fie tratată în alt articol.

Informațiile din lucrare sunt excelente. La noi, multe plante au fost folosite, se spune în carte, până relativ recent. Și eu am întâlnit oameni care mi-au spus de bunicii lor, care au fost nevoiți să fugă din sat în păduri, iarna, în timpul celui de-al doilea război mondial și au nevoiți să mănânce niște fructe roșii de pădure pentru că altceva nu aveau. Bănuiesc că era vorba de păducel. Fructele lui stau în copac o perioadă mai lungă, chiar și iarna.

În carte mai sunt prezentați arbori și arbuști care pot fi folosiți în alimentație.

Un aspect negativ privitor la acest manual este acela că nu sunt fotografii de calitate ale plantelor. Pentru identificare este nevoie de un atlas al plantelor. Nu critic lucrarea, așa erau posibilitățile atunci. Cred.

 

Așa cum am mai arătat, cu toate că informațiile din carte sunt bune, cred că noi, cei interesați de asemenea subiecte, nu trebuie să ne limităm doar la această lucrare. În ea nu sunt prezentate toate plantele sălbatice comestibile. De exemplu, rădăcina de brusture (arctium lappa) nu este menționată deşi în evul mediu a constituit o legumă consumată în mod obişnuit! (sursa wikipedia).  Ori ghinda (de stejar). Nu se prezintă nimic despre faptul că țesutul liberian (aflat sub coaja copacului) se poate mânca. Şi altele.

Utilitate

Sincer, din punctul meu de vedere, utilitatea informațiilor din carte nu este mare. Cu excepția unor cazuri extreme (foamete etc.) când se pot dovedi foarte utile, până la un anumit moment (omul nu poate trăi doar cu buruieni pe termen lung) și a câtorva plante care se pot folosi în alimentație la momentul actual, la altceva nu prea mai folosesc. Mie, cunoașterea plantelor mi-a fost de folos pentru a-i uimi pe cei din jurul meu.

Și acum țin minte expresia de uimire a bunicului soției când i-am dat să se spele pe mâini cu săpunăriță (nu este comestibilă). Ori a soacrei când i-am dat să guste usturoiță. Cu gândul la plante mi-am amintit de copilărie. Doamne, ce aș mai mânca o ciorbă de știr!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *