Interesul pentru asemenea lucruri îl am de multă vreme. De mai bine de 30 de ani. Mai precis, de când am găsit amnarul bunicului meu, aruncat prin niște fiare vechi de prin curte. Era foarte ruginit. Atât bunicul, cât și tatăl meu mi-au confirmat că era vorba de un amnar. Semăna cu acesta (cel din stânga). Este o fotografie preluată de pe http://www.detectii.ro/descoperiri/amnar-roman/.

Spre deosebire de alte țări, la noi, amnarul a fost folosit până relativ recent. De exemplu, tatăl meu a mai prins vremurile când se folosea această metodă pentru aprinsul focului. Povestea că a avut două când era copil. Unul era forjat iar celălalt era de fapt o bucată de pilă ruptă. Chiar mi-a povestit o întâmplare când un consătean mai în vârstă la vremea aia, a fost determinat de ceilalți săteni să renunțe la folosirea amnarului. Era fumător și se văita că ”nu pot să fumez până nu scapăr”. Se referea la o lungă deprindere, aceea a folosirii amnarului. Alți săteni i l-au luat și l-au aruncat zicându-i ”costă 25 de bani o cutie de chibrituri și tu tot mai folosești amnarul?”. Ca și astăzi, presiunea socială a determinat oamenii să nu facă ceea ce simt că ar trebui făcut.
Un cetățean de pe Valea Lotrului mi-a spus că la ani buni după revoluție a văzut, la un călugăr care trăia izolat, modalitatea asta de a aprinde focul. Nu mi-a putut spune mai multe. Dacă era forjat sau era o simplă bucată de pilă, ca cel din fotografie. Ori ce fel de iască folosea.
Nu știu cu siguranță de ce la noi în țară au continuat oamenii să folosească amnarul. O bănuială am. Este o tehnică ieftină și de încredere. Odată ce stăpânești acest fel de aprindere a focului, nu prea are ce să se strice în acest caz și să te lase la greu.
Amnarul meu:

Este o bucată de pilă (de fapt sunt două). Pila a costat în jur de 5 lei. Foarte casantă. S-a spart ca sticla atunci când a fost lovită cu ciocanul. Nu mă pricep la oțeluri, însă nu cred că greșesc când afirm, pe baza experienței mele limitate, că genul ăsta de oțel, călit foarte tare, e cel mai bun. Produce scântei bune. Doar partea care e netedă se folosește pentru producerea scânteilor.

Cealaltă, cea striată, chiar dacă este polizată nu produce. Pentru polizare am folosit un polizor manual care nu decălește (cred) precum cel electric. Pila care nu se rupe în urma lovirii cu ciocanul nu produce scântei ori sunt greu de produs.
Opinia mea este că un hobby nu trebuie să coste prea mult. De aceea, prefer acest amnar, deși am și unul cumpărat, pentru că este o modalitate foarte ieftină și la îndemână, de a face rost de unul decent, zic eu. De asemenea, cred că un amnar de acest fel poate ține multă vreme, poate chiar o viață întreagă.
P.S.
Pot să spun că folosirea amnarului este și o bună metodă de a impresiona soacrele. A mea a fost fascinată când i-am arătat cum se făcea focul cu el. Succes.