Pentru că nu am ajuns la o înțelegere cu echipa care trebuia să facă poarta casei, am decis să o fac eu. Nu aș fi reușit nimic dacă nu aș fi fost ajutat de doi vecini, cărora le mulțumesc și pe această cale. Ajutorul unuia dintre ei, cel mai în vârstă, experiența și îndrumările sale au cântărit foate mult în toată povestea asta. Am căutat să fie cât mai apropiată de porțile care se aflau la casele din satele noastre. În copilăria mea. Însă și acum mai pot fi întâlnite. Mai puține.

Poarta a fost făcută în august, anul trecut. Este confecționată din lemn de rășinoase. Stâlpii (20/20) sunt din zadă (larice, lariță). Cunoscută și drept stejarul rășinoaselor. O parte din țigla pentru acoperiș am avut-o eu. Însă o altă parte, cât și olanele (coamele), mi-au fost donate de vecinul mai în vârstă și de alți bătrâni din sat. Se bucurau când mi le dădeau. Și îmi spuneau, cu părere de rău, că la ei pe casă a fost pusă țiglă metalică de copiii lor.

Procesul

Pentru construirea porții au fost parcurse următoarele (prezentate cu cuvinte cât mai puține):

1.Se face planul. Se măsoară, trasează, discută intens la o bere, două, trei. Cădem de acord asupra lui și căutăm să ținem de el.

2.Se comandă materialele. Sub îndrumarea vecinilor, comandarea materialului lemnos a fost atât de precisă încât la sfârșit, după încheierea lucrării, nu a rămas mai nimic din el, scânduri etc. pe care să fi dat banii degeaba.

3.Se sapă fundația pentru stâlpi.

4. Se pregătește și toarnă betonul în gropile săpate. În el sunt fixați papucii de metal de care vor fi prinși stâlpii. Betonul a fost pregătit la betoniera vecinului mai în vârstă.

5. Se ridică stâlpii. Se prind în papucii din beton cu șuruburi.

6. Se pune grinda transversală pe stâlpii ridicați. Cam periculoasă treabă. Prinsă cu piroane mari. Cred că de 20.

7. Se montează poarta mare și poarta mică. De cadrul prins în balamale de stâlpi, au fost fixate scândurile tăiate la dimensiunile potrivite. Prinse cu șuruburi autofiletante (negrese).

8. Se trece la acoperiș. Se montează lemnăraia. Apoi se pune țigla. A fost prinsă fiecare țiglă în parte, cu sârmă subțire, de stinghiile de lemn (lați, leațuri). Ulterior au fost puse și olanele (coamele).

Și a ieșit o mândrețe de poartă. Cea mai frumoasă, după mine. Știu că sunt subiectiv, că nu am dreptate, dar pentru mine este cea mai frumoasă. Fiindcă e făcută de mine.