Pemmican

Pemmican

Mâncarea a fost preocuparea constantă a omului din cele mai vechi timpuri. În stadiul de vânător-culegător hrana nu era disponibilă la tot pasul, spre deosebire de zilele noastre când se află la orice colţ de stradă. Pentru obţinerea ei, era necesar efort. Cei care nu erau preocupaţi constant de hrană, locurile, perioadele în care putea fi obţinută, aveau şanse mari să moară de foame. Chiar și la noi în ţară, în istoria recentă, pentru țăranii noștri foametea reprezenta un motiv de spaimă. Poate de aici și interesul pe care îl am pentru tot ce ține de hrană, obținere, preparare, conservare etc.

O bună modalitate de conservare a hranei pentru o perioadă lungă de timp o constituie pemmican-ul. Mai multe despre el se poate afla aici. Nu este prima dată când fac asta. Am mai pregătit pemmican. Este prima dată când public un articol cu privire la el:))

Am aflat despre pemmican în copilărie din cărțile (filme?) cu indieni (americani) pe care le citeam. Aşa era atunci.

Materia primă

Carne uscată de vită, unt.

Unelte

Chopper de alimente, o farfurie de tablă.

Procesul

Carnea uscată a fost pregătită în iarnă. Articolul aici. De atunci a rămas o parte din ea. A stat în casă la temperatura camerei într-o caserolă și acoperită cu un șervețel de hârtie. În august încă e bună de mâncat.

Pentru obţinerea pemmican-ului, se pune carnea uscată la chopper pentru a fi mărunţită. În trecut, la mama lor (America), era mărunțită cu ajutorul pietrelor ca în fotografia de mai jos. A fost luată de pe https://oyasin.io/pemmican-recipe/. Pentru că societatea a evoluat … merge a fi mărunţită şi cu chopper-ul.

Acum se adaugă grăsime. În ce priveşte cantitatea, opiniile diferă. Unii recomandă o proporţie de 1:1 (carne-grăsime), alții de 2:1. Nu m-am luat după niciunii. Am pus după ochi până a fost obţinută o pastă groasă. Drept grăsime am folosit unt topit. Am văzut opinii care nu sunt de acord cu asta. Criticile sunt că nu „leagă” bine compoziţia şi nu are necesarul de substanţe hrănitoare precum grăsimea de la animal. Deoarece nu intenționez să păstrez pemmican-ul pentru o perioadă mai lungă și pentru că este la îndemână untul, am recurs la astfel de grăsime. În afară de asta, am văzut că leagă foarte bine. Acum a fost pus la frigider şi ţinut o noapte. S-a întărit bine. Chiar e bun la gust şi foarte hrănitor. Teoretic, în acest stadiu, ar trebuie să poată fi păstrat pentru luni de zile. Chiar ani.

  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *