Deși știu că nu îmi folosesc la nimic asemenea lucruri, nu mă pot opri din a le face. Probabil, cauza o constituie fascinația pentru oamenii primitivi ori, mai precis, pentru cum duceau ei traiul la acea vreme (fără batoning). De aici și realizarea acestui cuțit. Puțin diferit, de această dată, în privința lamei. Am mai făcut unul, se poate vedea aici.

Materia primă

Un geam gros găsit pe stradă, un rest de coadă rămas de pe la unelte, tendon de porc din măcelărie.

Unelte

Ciocan de cupru, ciocan de piatră, retușor, o bucată de piele, ochelari de protecție, șmirghel, ferăstrău, rașpel, cuțit strâmb, o găleată veche (în care cad cioburile rezultate în urma folosirii ciocanului, retușorului).

Procesul

Cioplitul pietrei, sticlei, nu e un lucru tocmai ușor de făcut. Câteodată lucrurile nu ies cum dorim. În fotografia de mai jos este un bun exemplu. Lucrul începuse bine. Apoi graba, lipsa de pricepere, nu știu, a dus la ruperea materialului. Și astfel o muncă efectuată cu migală s-a dus pe apa sâmbetei. Oricum, mai jos sunt etapele parcurse pentru obținerea cuțitului.

1. Lama. Ciobul de sticlă selectat, cu ajutorul ciocanelor (mai ales a celui cu capul de cupru), a fost cioplit până la o formă apropiată de cea finală.  Cu ajutorul retuşorului, a fost adusă lama în forma finală.

2. Mânerul. A fost tăiat cu obiect foarte „primitiv”, cu fierăstrăul tip coadă de vulpe, la mărimea potrivită. Tot cu el a fost realizată crestătura în care urma să fie montată lama. Cu cuţitul strâmb am cioplit mânerul. Cu ajutorul raşpelului a fost lărgită crestătura pentru a permite introducerea lamei.

Lama a fost fixată cu ajutorul unui fir mai lung răsucit din firelor subțiri desprinse din tendonul de porc. Pentru alcătuirea firului lung am procedat ca în materialul de aici. Cel din filmuleț explică cum se realizează firul. Am mai aplicat un rând de fire de tendon nerăsucite, matisate cu grijă, recunosc, de data asta ca să dea mai bine în fotografie.

Lama a mai fost atașată o dată dar nu stătea bine. Cum a legat-o cel din materialul de aici (minutul 6.21-7.03). La el a mers, poate datorită faptului că se pricepe mai bine. La mine nu. Însă și la cuțitul lui Otzi se pare că legătura din tendon a fost răsucită. După cum se poate vedea în imaginea de mai jos, luată de pe https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0198292. Și nici lipită cu adeziv. Spre deosebire de săgeți care erau. Explicația, probabil pentru a se putea înlocui lama. Am mai scris despre asta aici. Un articol științific legat despre uneltele de piatră ale lui Otzi este aici.