Este vorba de măsurarea distanțelor cu pasul. Pentru măsurare terenului este necesar să fie cunoscută dinainte o distanță etalon. De exemplu, 100 de metri. Un teren de fotbal este bun.

Tehnica 1

Se parcurge distanța cu pași normali, numărându-se fiecare pas. Se reține numărul de pași. Se împarte distanța parcursă la numărul de pași. Exemplu: 100(distanța în metri) : 140(numărul de pași)= 0,70 m(aproximativ). Este distanța fiecărui pas.  În acest fel se determină numărul de pași necesari pentru parcurgerea distanței de 100 de metri.

Tehnica 2

O altă tehnică este cea a pașilor dubli (termen împrumutat din topografia militară). Cred că este tehnică mai bună decât cea anterioară. Numărarea fiecărui pas ocupă o parte importantă din capacitatea atențională a unui individ. Astfel, pentru observarea, supravegherea mediului rămâne mai puțin. Pentru a ușura lucrurile se folosește tehnica pașilor dubli. Se numără doar atunci când se calcă pe un picior. Eu număr doar pe stângul. Obișnuințe vechi, la defilare stângul se afla ”pe tobă”. Adică loveai cu piciorul stâng solul când se auzea bătaia în tobă. Pentru a afla distanța, se procedează în mod asemănător cu cele prezentate mai sus, 100 (distanța): 70(numărul de pași)= 1,40 lungimea pasului dublu.

Unelte folosite

Pentru a ține evidența pașilor parcurși și în acest fel a se măsura distanța, se pot folosi câteva unelte simple pentru numărare. În topografia militară se recomanda ca numărul pașilor să fie trecuți pe hârtie. Nu cred că este practică. Presupune să te oprești la fiecare sută de metri și să treci în carnețel. Este mai bine să de folosească:

– mărgele. Sunt folosite de militarii americani (army ranger beads). Așa se spune (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pace_count_beads). Cred că este o idee bună. Construcția este simplă. Un șnur pe care sunt înșirate 14 mărgele. Jos sunt 9, sus 5. Poziționarea lor este precum cea din prima fotografie. Cele de jos sunt folosite pentru numărarea sutelor de metri iar cele de sus pentru kilometri. Când în urma numărării pașilor s-au parcurs 100 de metri, se trage o mărgea, de pe șirul de jos, către capătul de jos. Se reia numărarea. După alți 100 de metri se trage altă mărgea în jos(după cum se poate vedea în a doua fotografie). După ce au fost trase toate 9 și s-au mai parcurs 100 de metri se trage una de sus. Acum avem un km parcurs. Se trag mărgelele de jos către capătul de sus și se reia activitatea.

– dispozitiv de numărat (clicker). Cumpărat dintr-un târg de vechituri cu 5 lei. Este o unealtă bună. Se numără pașii cu ajutorul lui. În funcție de tehnica folosită (pași normali sau dubli), se înmulțește numărul de pași cu 0,70 sau 1,40(în cazul meu). Rezultă distanța parcursă.

Mai sunt și alte posibilități de numărare a pașilor: pedometru, aplicații pe telefon etc.. Mie nu-mi plac. Genul acesta de tehnologie se poate strica sau rămâne fără baterie. La șiragul de mărgele ce să se strice?

Tot ce a fost prezentat anterior, a fost pus în practică pe teren plat. Pentru teren accidentat, frământat, cu zăpadă, cu vegetație înaltă și abundentă, muntos etc. este o altă poveste. Fiecare trebuie să experimenteze și să tragă o concluzie. Distanțele de mai sus(0,70 m ori 1,40 m) sunt valabile pentru mine. Ce doresc să mai arăt este că măsurarea nu o să fie foarte precisă, la centimetru. O să fie o valoare aproximativă a distanței parcurse. Teoretic, la cei antrenați, eroarea de măsurare ar trebui să fie undeva la +(-) 5% din distanță (sursa: Topografie militară, ediția 1975).

Nu știu cât sunt de utile cele arătate mai sus pentru cei interesați de natură. Poate sunt. Pentru mine au fost. Este și o bună modalitate de familiarizare cu distanțele în teren.

Precizare

Clickerul meu este chiar de la Axe (deodorant). Așa scrie pe el. Așa l-am nimerit în târg, nu l-am căutat în mod special. Ben Affleck, într-o reclamă pentru un deodorant, cu ajutorul lui, număra fetele. Noi, ăștia interesați de natură, numărăm pașii (normali sau dubli). Asta-i viața!