În acest articol doresc să prezint un scăunel simplu de lemn. Dacă avem în vedere că am copilărit cu un astfel de scaun și faptul că mereu m-a atras ideea de a ciolpli în lemn, sunt lesne de înțeles motivele care m-au determinat să fac și eu unul. Totul a fost făcut cu unelte de mână. Nu știu de ce dar nu mă atrag deloc sculele electrice. Scaunul este din lemn de salcie. A fost tăiată o salcie pe lângă mine și am pus mâna pe câțiva bușteni.
Unelte folosite
– fierăstrău;
– pană de metal;
– baros;
– bardă;
– teslă;
– cuțitoaie;
– cuțit strâmb;
– coarbă cu sfredel;
– șmirghel.


Cum l-am făcut
După tăierea bușteanului, cu fierăstrăul, la lungimea potrivită, l-am crăpat în două, pe lung. Pentru a-l crăpa am folosit o pană de metal și un baros. Decojirea am făcut-o cu cuțitul strâmb. Cu ajutorul bardei am dat o formă șezutului. Pentru a îndrepta mai bine această parte, am folosit tesla. Pentru a îndrepta și mai bine am folosit cuțitul strâmb și cuțitoaia. Cuțitul strâmb l-am folosit și pentru a ciopli partea de jos a scaunului, aceasta fiind neregulată nu se poate folosi altă unealtă. E o plăcere să lucrezi cu un astfel de cuțit. Merge … primejdie mare. O să scriu despre el. În fotografie este cel de lângă bardă, spre dreapta.

Pentru a finisa șezutul am folosit două feluri de șmirghel. Primul grosier, al doilea mai fin. Picioarele sunt din lemn de ulm. După cioplirea cu barda am folosit și la ele cuțitul strâmb. Pentru găurile picioarelor am folosit coarba și un sfredel.
Acum au voiniceii mei pe ce să stea.
Taină
Merge o țuică cu ocazia asta dar la sfârșitul fiecărei etape de lucru (scaunul nu a fost făcut într-o zi). Alcoolul și mânuirea uneltelor tăietor-înțepătoare nu fac casă bună. Am constatat asta nu o singură dată. A fost și pe pielea mea.