Piatră de ascuţit

Piatră de ascuţit

Făcută de mine. M-am inspirat de la unul din bunicii mei. Cel dinspre partea mamei. Acum mulţi ani, în copilăria mea, el avea o astfel piatră pe care ascuţea briciul. Parcă şi acum îl văd. Ce fascinant putea fi pentru noi, copiii. Era mai fină decât cea de faţă.

Anii au trecut, eu nu l-am uitat, şi astfel am ajuns să am şi eu o astfel de piatră. Făcută de mine. Bine, nu în totalitate, după cum o să vedem mai departe. Habar nu am ce rocă este sau ce granulaţie are. Însă este destul de fină. Pare a fi gresie. Şi dă un tăiş bun cuţitului.

Pentru obţinerea ei au fost parcurse următoarele etape

Selecţia

A fost găsită întâmplător într-o grămadă de pietre destinată construcţiilor. Acum câţiva ani. A constituit una din cele mai dificile etape. Deşi caut mereu gresii naturale pe unde mă duc, şi le adun mereu, niciodată nu am găsit una aşa de fină precum cea din acest articol. Din păcate, nu am făcut fotografii pietrei în forma în care a fost găsită.

Tăierea

A fost o etapă care nu a fost efectuată de mine. Deşi putea fi folosită şi în starea în care se afla, am vrut să îi dau o formă mai acătării. Pentru că nu am avut sculele necesare, tăierea a fost făcută de un muncitor, pietrar de meserie. Lucra la un vecin, îi placa curtea cu piatră. Preţul, o bere. Nu a îndepărtat prea mult din ea. Marginile şi fundul pietrei. Era prea denivelat.

Şlefuirea

Piatra tăiată nu putea fi folosită în acea stare. Feţele nu erau tocmai drepte. Am fost nevoit să o şlefuiesc. A fost făcută, la rândul ei, în mai multe etape. Prima dată a fost folosit polizorul manual. Acum piatra a fost adusă la plan drept. Piatra a fost umezită într-o găleată cu apă mereu. Următoara etapă a constat în şlefuirea cu şmirghel. De granulaţii diferite. Prima dat a fost de 80, ulterior am trecut la 120 şi cel de 400. Şi acum piatra a fost umezită mereu.

 

Rezultatul

În urma acestui proces m-am ales cu un lucru util. Care nu m-a costat mai nimic. Nu este precum cele cumpărate, însă are o calitate care celelate nu o au. Este rezultatul muncii mele. Iar această satisfacţie nu poate fi trecută cu vederea uşor. În fond, cred că astfel ne apropiem mai mult de domeniul care ne interesează (vieţuirea în natură). Improvizând, făcând lucruri. Şi nu rezumându-ne doar la a le cumpăra.

Comments are closed.