Ca majoritatea celor din acest domeniu am și eu câteva cuțite. Doar că ale mele se încadrează în categoria celor nevoiașe. Însă am și eu un cuțit mai de Doamne-ajută. Adică mai scump. A fost cumpărat dintr-un târg de vechituri.  Prețul a fost mic, câteva pachete de țigări. Activitatea de vânzare-cumpărare a decurs foarte bine. Vânzătorul și cumpărătorul s-au înțeles de minune. Unul nu avea idee ce vinde iar celălalt habar nu avea ce cumpără. Cuțitul era un Helle, model mai vechi, precum cel din fotografiile de mai jos. Imaginile au fost luate de aici https://auction.catawiki.com/kavels/22314389-norway-j-j-helle-of-norway-vintage-hunting-knife-hunting-knife-knife. Un astfel de cuțit se vinde pe internet destul de scump (pentru mine).

Mai jos sunt imaginile cu cuțitul meu. Doar că pe al meu nu se mai vede inscripția. După ce că era el necăjit, l-am mai necăjit și eu (zgâriat zdravăn). Am decis să îl șlefuiesc. Cu această ocazie, înscrisul, care cu greu se putea citi, s-a șters de tot. Și nici nu am insistat prea mult cu șlefuitul.

Teaca originală a cuțitului lasă de dorit. Așa că i-am făcut eu una. Mai sărmană ca nu cumva să încep să alerg după lucruri scumpe. A fost confecționată din piele crudă. Costurile au fost minime. Materialele au fost primite, adunate sau rămase de la alte proiecte.

Pentru această teacă (care nu poate fi socotită drept arătoasă) s-au efectuat următoarele

Materiale

Piele crudă de oaie (depărată de mine), hârtie, o bucată de țeavă aruncată de alții (de la construcții), hârtie folosită la zugrăvit, o pungă de plastic, ață (cumpărată dintr-un târg de vechituri la un preț modic), cremă de ghete, ceară.

Unelte

Ace de cusut, furculiță, foarfecă, cârlige de rufe, pistol cu aer cald.

Procesul

Se modelează țeava de plastic. Ca în fotografie. A fost introdusă în interiorul tecii. O măsură suplimentară de siguranță. Să nu treacă cuțitul prin piele. Țeava, ca să nu iasă din teacă la scoaterea cuțitului, a fost fixată cu o tehnică foarte tradițională. A fost lipită cu superglue :)). După uscarea pielii.

Se înmoaie pielea. De fapt, am lăsat-o afară în ploaie. O noapte. Se taie o bucată de hârtie care va constitui modelul. Se taie, tot cu foarfeca, pielea după modelul de hârtie. Mânerul cuțitului se înfășoară cu o pungă de plastic și hârtie folosită de zugravi. Se pune pielea pe cuțit și se prinde cu cârlige de rufe. A fost lăsată așa o noapte. Astfel a luat forma cuțitului. A doua zi se coase pe țeava de plastic. Cu furculița se dau semnele unde se va coase. Să fie uniformă distanța dintre găuri. A fost cusută cu două ace. Păcătoasă treabă. Trebuie să fie luat în considerare faptul că la uscare e posibil să se strângă prea tare pe cuțit. Aici e dificil (pentru mine). Trebuie calculată bine cusătura. Nici prea aproape dar nici prea departe. Acum, teaca se lasă, în casă, la uscat. Apoi am dat-o cu cremă de ghete (a patra fotografie de mai jos). Pentru a o colora puțin. Ultima operațiune a fost ceruirea tecii (se dă cu ceară de albine) pentru a asigură un grad de impermeabilizare.

Și așa m-am ales cu o teacă (bună!) pentru care nu am cheltuit mai nimic. Însă nu au ieșit mereu lucrurile bine. Mai jos se poate vedea o altă teacă unde s-a greșit. Așa cum am mai scris este destul de dificil (pentru mine, cel puțin) să se aprecieze unde să fie cusătura. La teaca asta am lăsat mai mult material decât era necesar. O altă greșeală a fost că nu a fost lăsată să se usuce complet cu cuțitul în ea. Drept urmare s-a îndoit.