Resteul pe lângă care am crescut

Resteul pe lângă care am crescut

Resteul era o bară de fier pe care o introduceam în jug, în lateral,  pentru a nu pemite ca gâtul vitei să iasă. Cam așa este și definiția din dicționar ”RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului”. De fapt, la noi i se spunea răstău. Se poate vedea cum arată resteul în imaginea de mai jos, luată de pe https://www.artmark.ro/auction/licitatia-de-valori-traditionale-inclusiv-o-colectie-de-icoane-post-brancovenesti/lot/jug-pentru-boi-drajna-sfarsitul-sec-xix-ro-38505. Cel din lateral. La mijloc, era cuiul care prindea jugul de proțap. Cu ajutorul jugului era tras carul de către vite.

Motivul pentru care a fost scris prezentul articol este că acest resteu are o semnificație aparte pentru mine. Pe lângă el am crescut. Îl cunosc de când mă știu. Era folosit de bunici (și de mine) la carul cu boi. La țară, în copilărie, era o altă lume. Atunci, carele cu boi, cu roţi din lemn şi cu şină de fier, erau comune. Mai tot gospodarul avea unul. După revoluție au apărut căruțele cu roți  de cauciuc, trase de cai (acolo, la noi). Acum, aproape că nu mai există carul cu boi. În nici jumătate de generaţie cât s-a schimbat viaţa la ţară. O fi bine, o fi rău …. timpul va decide.

În capul resteului se vede cum a fost bătut cu ciocanul (sau piatra, uneori) pentru a priponi vitele. Era bătut în pământ și vita era legată cu funia de el. Încă de atunci mă preocupau nodurile. De atunci am băgat de seamă că nodul jumătate de ochi întors (cow hitch) era uşor de folosit.

În urma unei vizite la țară, l-am văzut și l-am luat. A așteptat ceva până când l-am restaurat. Pentru asta au fost parcurși următorii pași.

Materiale

Oţet, vaselină, apă.

Unelte

Perie de sârmă,  o bucată de ţeavă de plastic, mănuşi de cauciuc, şmirghel (hârtie abrazivă).

Procesul

Țeava folosită a fost găsită pe un câmp, unde erau resturi de la construcții. În cap i-am pus un capac pe care l-am cumpărat. Capacul și oțetul au fost singurele lucruri care au fost cumpărate anume pentru resteu. A fost pus oțet în țeava pusă vertical (legată de un stâlp pentru a sta) și introdus resteul. Ținut acolo până nu a mai fost rugină pe el. A fost verificat periodic. Porțiunile unde a mai fost rugină au fost frecate cu peria de sârmă și șmirghel. Ulterior spălat cu apă, șters cu o cârpă și dat cu vaselină. Și acum este un obiect de decor care îmi amintește de alte vremuri.

   

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *