Saramură de biban

Saramură de biban

Așa cum stă bine unui om care caută să trăiască în natură, și cum susțineam și în alte articole (aici, aici și aici), este bine să mai și gătim. Așa cum reiese limpede din titlu, acest articol arată pregătirea unei saramuri de biban. Este o reţetă simplă.  Care nu necesită multe unelte sau multă pregătire ori multe cunoștințe. Aşa cum era şi bucătăria poporului nostru. În cazul în care nu sunt crezut, recomand lucrarea Din bucătăria țăranului român. Scrisă de Mihai Lupescu. Un autor uitat, a cărui muncă (cartea) a rămas nepublicată vreme de 100 de ani deși a fost trimisă unei instituții din țara noastră spre publicare. Astăzi este considerată ca având ”valoarea de document a termenilor si realităților descrise”.

Dar să nu uităm de saramura de biban. Am mai pregătit saramură dar niciodată de biban. Bibanul este un peşte gustos dar care nu se prea comercializează. Nu este un peşte prea mare. Deşi trec des pe la pescărie, rar l-am văzut la vânzare.  Așa că atunci când am avut ocazia am cumpărat toţi bibanii expuși.

Ingrediente

Bibani, roşii, cimbru, piper, sare (musai de-a grunjoasă), boia dulce, boia iute, apă, ulei, usturoi, pătrunjel.

 

Unelte

Cuţit, plită (tablă), tigaie, tocător, lingură de lemn, oală, furculiţă de grătar.

Procesul

 

Peştele. Bibanii se curăţă de intestine. Eu am tăiat şi capetele. Le pun pe la plantele din curte pentru îngrăşarea pământului. Nu am curăţat solzii. Bucurie mare. Bibanii nu sunt tocmai uşor de curăţat. După eviscerare au fost aruncaţi pe o tablă încinsă, presărată cu sare. Se lasă să se rumenească pe-o parte şi se întorc pe cealaltă. Se jupoaie de piele. Nu-i o treabă tocmai lesne de îndeplinit dar nici imposibilă. Alţii susţin că se pune aşa. Eu n-am vrut să am zeama plină de solzi şi cruste arse. La saramură, zeama este cea mai gustoasă. Ea este cea care constituie farmecul acestei rețete.

 

Zeama. În tigaie, am pus puţin ulei şi a fost lăsat la încins. După ce au fost tăiate, roşiile au fost adăugate şi ele în tigaie.  Se pune cimbru şi piper. Când roşiile sunt aproape făcute am pus şi usturoiul. Separat se fierbe apă cu sare, boia iute şi dulce. După fierbere, se amestecă apa cu sosul şi se pune peste peşte. Acum se pune şi pătrunjelul tăiat. Alţii spun că trebuie să laşi la odihnă saramura o jumătate de oră. Sau o oră. Eu i-am lăsat cam 20 de minute. Pofta era prea mare.

Accentuez faptul că zeama face toată povestea. Este criminală. Iar după sărătura asta merge o bere …primejdie mare.

Comments are closed.