În acest articol voi trata conservarea blănurilor. Obţinute gratis de la un prieten. Înainte de Paşti, a cerut blănuri de miel sau ied, celor care vindeau astfel de animale sacrificate. I-au dat mai multe. Oricum le aruncau. Și acum se aruncă. Din păcate, nu am fotografii. Așa cum am mai menționat, la vremea respectivă, când am conservat blănurile, nu credeam că o să scriu pe un blog. Am fotografii doar cu rezultatul, blana conservată. Cea din fotografie are o vechime de 2 ani. Este de capră. Pentru conservare, se pot pune în practică cele de mai jos. Sunt operațiuni simple, ușor de făcut.

După jupuirea animalului (făcută de alții), se lasă blana să se zvânte, apoi se trece la

Degresare (decarnare)

Are rolul de a îndepărta grăsimea sau carnea de pe partea cărnoasă a blănii. Se face pe un calapod. Acesta poate fi un trunchi de copac înfipt în pământ. Eu am realizat asta pe o grindă sprijinită de gard. Se începe de la coadă şi se continuă spre cap. Se face pe porţiuni mici.  Se pune în practică cu ajutorul unui cuţit neascuţit. Alţii folosesc unelte speciale. Cum este cea de aici. Tot în acest material se poate vedea modul de decarnare. Cuţitul trebuie manevrat cu grijă pentru a nu tăia pielea. După acestă operaţiune se trece la

Tăierea blănii

Se taie blana la forma şi mărimea dorită. Ori doar marginile acesteia. Tot acum se repară defectele blănii (se cos tăieturile din timpul jupuirii). După această etapă are loc

Conservarea prin sărarea şi uscare

1. Sărarea. După degresare, pe partea cărnoasă a blănii, întinsă pe jos, a fost împrăştiat un strat uniform de sare grunjoasă. Teoretic, aşa se face. Practic? Este o altă poveste. Cea din fotografie nu este degresată, au fost mai multe blănuri şi nu a fost timp pentru prelucrarea tuturor. Însă am făcut și ca la carte (adică cum am scris mai înainte). Continuăm. După sărare, se rulează, începând la cap, precum un covor. Se lasă 36-60 de ore. Se scutură de sare, se sărează încă o dată. Se ţine împachetată 24 de ore. În această fază, dacă sărarea nu a fost efectuată temeinic, lucrurile pot lua o turnură dezagreabilă. În singurul colțișor din blană neacoperit de sare, apar viermii. Nu e o treabă prea plăcută. Abia acum am înțeles texte citite în copilărie. De exemplu, munca tăbăcarilor era considerată murdară. Parcă Zaharia Stancu scria despre ea. Asta se citea atunci.

2. Uscarea. Acum blana se scutură de sare şi se pune la uscat. Pentru asta, se poate bate în cuie pe o suprafaţă plană. Se ţine până la uscarea completă. Am pus blană la uscat și legată cu sfoară de un cadru de lemn. Ca aici. Spre deosebire de acest material, eu am efectuat uscarea la umbră. În acest stadiu ajunși, blana se poate depozita.

 Am conservat mai multe blănuri. Ce am făcut cu ele? Vom vedea în alte articole. 🙂