Sărătura săracului

Sărătura săracului

În acest articol este vorba de peşte sărat. Am ajuns să fac asta în urma unui concediu petrecut în Delta Dunării. Peștișorii prinși cu undița au fost puși la sare. Titlul articolului a fost luat din reţeta ”chilcă cu ceapă” care se află în cartea Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, scrisă de Radu Anton Roman (Dumnezeu să-l ierte, că bine mai scria), la  pag. 752. Autorul susţine că pescarii de la Jurilovca spuneau aşa peştilor de dimensiuni mici care erau scoși din plase și aruncați de vii la sare.

Peștii au peste două luni de când au fost puși la sărat. Se poate vedea după capac. A corodat în urma contactului cu sarea. Și după praful depus pe el :)). Și chiar merg la consum. Sunt în regulă.

Materia primă

Pești de dimensiuni mici (biban, biban soare, cărăşel, roşioară, babuşcă), sare.

 

Unelte

Borcane (de 1 şi 3 kg), găletușă de plastic, un lighenaş de plastic.

Procesul

 

Modul de sărare a fost următorul – se pune un strat de sare pe fundul borcanului, un strat de peștișori, iar un strat de sare urmat de un strat de peștișori, până se umple borcanul. Nu i-am curățat de solzi, intestine sau capete. I-am pus așa, întregi. După o vreme peștii ”lasă apă”, se formează o saramură. Un aspect netrecut în rețetă (din cartea de unde m-am inspirat) este să pui o greutate deasupra (eu am pus o piatră) ca să țină peștii în saramura formată. Știu asta de la bunici, părinți. Puneau murături (varză) și mereu așezau o greutate deasupra. Au fost lăsați la sare 4 săptămâni. După această perioadă, se scot din saramura veche, care se aruncă, și se pun în altă saramură. Saramura preparată trebui să aibă tăria (concentrația)  obișnuită. Adică se pune sare în apă până când plutește oul pus în ea. Cum se vede în fotografia de mai jos. O rudă care a făcut armata în Deltă, susține că lipovenii de acolo i-au spus să schimbe saramura de două ori. Așa țin peștii mai mult.

 

De ce am făcut asta

Niște jupâni în supraviețuire susțin că în acest domeniu trebuie să urmărești lucrurile mici. Ele te țin în viață. Cele mari sunt greu de prins, atins ( la fel ca în viață cu obiectivele mari). Cât or avea dreptate…habar n-am. Însă cred că este o idee bună. De aceea am sărat peștișorii. E o chestiune de mentalitate, de obișnuință cu acest mod de gândire.

Comments are closed.