În acest caz, coada de topor a fost cumpărată, nu am făcut-o. N-am mai avut lemnul potrivit. Însă cred că am făcut ceva diferit față de ce găsim în magazin. Cozile de topor din magazin le evit din următoarele motive:

– de regulă, sunt prea scurte pentru greutatea capului de topor. Cea pe care am pus-o este mai lungă și imprimă o forță mai mare loviturii;

– forma. Nu mă pot obișnui cu ele, prea curbate (gusturile nu se discută). Cozile cu care am lucrat erau drepte. Cele din magazin parcă nu stau bine în mână;

– calitatea. De multe ori lasă de dorit. Aici pot fi multe exemple: cu noduri, mâncate de carii, cu dispunerea fibrelor deficitară, strâmbe etc.

Motivele de mai sus mă determină să îmi fac și pun eu cozile la unelte. Ori să le adaptez pe măsură pe cele cumpărate, de regulă, de la cetățenii care le confecționează. Măcar în acest caz, al cozilor de topor, să hotărăsc eu. Destul hotărăsc alții pentru mine în alte situații.

Capul de topor l-am cumpărat de pe internet, de la un cetățean de la noi. Este fabricat de producătorul german Krumpholz. Poate fi văzut aici. Cred că are cam 800 g.  Pentru că era acoperit de rugină, am procedat l-a fel ca și cu celălalt topor (articolul aici), și l-am pus în oțet. În acest caz nu a mai fost nevoie să frec la el. După cum se poate vedea și în fotografie, capul de topor era într-o stare bună. Chiar foarte bună, după mine. În opinia mea, să renunți la un astfel de topor este de neînțeles.

Materia primă

Coadă de topor cumpărată, pană de lemn, pană de metal, șnur.

Unelte

Fierăstrău, cuțit strâmb, rașpel, coarbă, sfredel, șmirghel.

Procesul

Spre deosebire de celelalte cozi, în acest caz a fost mai puțin de scris :).  Nu a prea fost de lucru. Coada a fost tăiată la dimensiunile dorite. Am căutat să fie dreaptă. A fost cioplită cu cuțitul strâmb. Apoi a fost finisată treaba cu șmirghelul. Cu rașpelul s-a adus capul cozii la dimensiunea potrivită pentru a intra în capul de topor, în gaura cozii. După ce capul de topor a fost montat, a fost bătută pana de lemn apoi cea de metal. Coada a fost unsă periodic cu ulei de motor. Am făcut gaură cu sfredelul pentru șnur. Toporul a fost atârnat la streașină, de coadă cu capul în jos.

Nodul folosit, la fel ca la cealaltă coadă, este nodul de pescar dublu. Recunosc că nu sunt obișnuit cu așa ceva, și că au fost momente când mă încurca frânghioara. La noi la țară, nu am văzut să se folosească șnur la coada de topor. Însă consider că este o idee bună, de asta am început să pun și eu. După ce a fost pusă coada, capul de topor a fost dat cu vaselină.  Acum toporul a fost atârnat cu capul în jos. În starea actuală, la adăpost, poate să aștepte următoarea folosire.