Acum ceva vreme în urmă o tânără a fost împinsă de o persoană de sex feminin în fața trenului, în stația de metrou Dristor. Tânăra a decedat. Cea care a săvârșit fapta, a mai avut o tentativă de a împinge și o altă persoană care a reușit să se salveze. Un articol, aici. În imaginile surprinse de camerele video din stația de metrou Dristor, se poate vedea cum tânăra ucisă era cu telefonul în mână și se uita la el. Profitându-se de neatenția acesteia, a fost împinsă în fața trenului. Dumnezeu să o odihnească în pace. Cea care a împins-o, a fost condamnată la închisoare pe viață de Tribunalul București, după cum se poate vedea aici. Legătura face trimitere la portalul instanțelor de judecată.

Imaginea de mai sus a fost luată de pe https://www.ammoland.com/2014/05/situational-awareness-color-codes-of-awareness/#axzz5vzhdbPya.

Cred că aceste stări de alertă sunt potrivite în natură însă pot fi folosite oriunde ne aflăm. Sunt autori care afirmă (din străinătate) că un procent însemnat din cei care ajung la urgențe sunt cei care nu au acordat atenție împrejurimilor și, din aceste motive, au suferit diverse accidente. La fel se întâmplă cu victimele atacurilor. De regulă, un prădător (indiferent dacă este un om sau un animal) pe lângă faptul că este un oportunist și acționează atunci când se ivește o bună ocazie, trebuie să cântărească atent ce câștigă și ce pierde. O bună victimă, care nu opune rezistență, ori rezistă prea târziu, este și cea care nu este atentă.

Un alt argument pentru folosirea stărilor de alertă este acela că sunt folosite și de forțele de menținere a ordinii publice (exemplu aici). Au început (în afara țării noastre) să fie introduse și în cursurile de self-defence.

Pentru a face faţă cu succes unei situaţii precum cele de mai sus trebuie să ne aflăm în starea de alertă potrivită. Aceste stări de alertă (stări mentale) au fost prezentate pentru prima oară de către Jeff Cooper, locotenent colonel în United States Marine Corps. Nivelul de alertă cu care se abordează confruntarea va fi, de obicei, mai important în determinarea deznodământului decât dotările cu care suntem echipaţi. Mai mult, Jeff Cooper în cartea sa Principles of Personal Defense afirmă că „cel mai potrivit mijloc de a supravieţui unei confruntări letale îl constituie nu arma sau abilităţile în artele marţiale, ci stările mentale”. În opinia acestuia, stările mentale sunt:

Culoarea albă – culoarea albă poate fi atribuită stării lipsei de alertă. Este starea în care o persoană este desprinsă de realitate, absentă, relaxată total, complet nepregătită şi nu observă ceea ce se petrece în jurul său. Este prinsă în gândurile sale sau desfăşoară diferite activităţi care o distrag de la observarea împrejurimilor. Cel aflat în această stare nu este pregătit să facă faţă unei confruntări. Distanţa dintre starea specifică culorii albe şi starea de combativitate sau starea din care se poate da un răspuns adecvat unui pericol este prea mare.

Culoarea galbenă – culoarea galbenă poate fi atribuită stării de vigilenţă. Este starea potrivită în care pot fi detectate pericolele.  Cel aflat în această stare este vigilent dar relaxat. Observă mereu ce se petrece în jurul său folosindu-se de simţurile sale. În această stare nu poate fi luat prin surprindere. Poziţia sa corporală este relaxată, corpul este drept, cu capul sus şi mâinile pe lângă corp. Cel aflat în această stare este asemenea unui radar, observă mereu ce se întâmplă în jurul său şi analizează informaţiile obţinute.

Culoarea portocalie – culoarea portocalie poate fi atribuită stării de evaluare. Acum se evaluează un potenţial pericol descoperit (dacă e un pericol real sau nu, e posibil să aibă loc sau nu etc.). În această stare mentală pot fi luate măsuri care să ofere un avantaj tactic în cazul în care situaţia devine periculoasă. Starea mentală corespondentă culorii portocalii nu poate fi menţinută timp îndelungat, organismul oboseşte repede ducând la pierderea atenţiei.

Culoarea roşie – culoarea roşie poate fi atribuită stării luării măsurilor necesare. Atacul are loc sau posibilitatea ca el să aibă loc este foarte mare. Cel aflat în această stare este pregătit mental ca să ia măsurile ce se impun, este concentrat asupra pericolului şi răspunde ameninţării. Stare care presupune o reacţie imediată şi hotărâtă. Nu poate fi menţinută o perioadă îndelungată deoarece epuizarea survine rapid.