Dacă în chestiuni pe termen scurt (supraviețuire etc.) alte lucruri sunt prioritare, atunci când avem în vedere chestiuni pe termen lung, pentru mine, hrana reprezintă una din principalele griji. Din acest motiv, când sunt arătate pe internet fel și fel de filme, fotografii, în care sunt expuse tot felul de adăposturi în locuri izolate (dacă or fi izolate), de fiecare dată în gând apare instantaneu întrebarea „din ce o să trăiesc, cum o să îmi asigur hrana? Ce le pun pe masă celor de acasă?” Nu doresc să judec pe nimeni, n-am să susțin că nu sunt utile adăposturile, trebuie respectat efortul și deprinderile câștigate odată cu construirea lor. În fond, depinde de fiecare pentru ce se pregătește, pentru ce realizează adăpostul. Însă pot oare să trăiesc doar cu ce obțin din natură? Depinde foarte mult de împrejurări. Astfel, nu prea văd să mă descurc în condițiile din fotografia de mai jos. Puțin probabil să obțin prea multe. Nu cred că aş putea trece iarna fără să am provizii.

De aici interesul pentru obținerea, conservarea și prepararea hranei. Din aceste considerente fac astfel de lucruri, precum cele din acest articol. Pentru acumularea, perfecționarea și exersarea deprinderilor. Nu e prima dată când fac asta.

Materia primă

Câteva roșioare, două plătici, sare, piper, foi de dafin, apă.

Unelte

O găleată, cârlige, o stinghie de lemn, un cuțit, o lingură.

Procesul

Este simplu, așa cum trebuie să fie și traiul în natură. Peștii au fost curăţaţi de solzi cu lingura. Merge mai bine decât cu cuțitul, nu sar solzii. Au fost tăiați pe spate, curățați de intestine şi spălaţi bine, apoi au fost sărați și puși în găleată. Am pus sare zdravăn. Părerile diferă în ce priveşte timpul cât stau la sare. Unii susţin că e suficient câteva zile, alţii afirmă că e necesară o perioadă mai lungă, până la 4-5 săptămâni. Eu i-am lăsat la sare cam două săptămâni. În timpul ăsta peștii au lăsat lichid și s-a format saramură. Periodic era schimbată poziția lor în saramura din găleată, cei de jos erau trecuți deasupra.

După ce au tras sare bine, peștii au fost spălați și puși la zvântat. Dacă rămâne sare pe ei, fiind higroscopică, trage umezeală. Și se umezește și peștele. Ulterior uu fost trecuţi la soare şi lăsaţi până la uscarea completă. Din ei se poate face o malasolcă de stă mâța-n coadă, vorba bătrânilor. Adică bună.