Acest articol tratează aspecte privitoare la viețuirea sub cerul liber pe termen lung (supraviețuire etc.). Pentru cei preocupați de traiul pe termen scurt în condițiile amintite … acest articol e lipsit de relevanță și e bine să fie trecut cu vederea. Un exemplu de eveniment ce se poate încadra la termen lung poate fi „știrea” cu o pană masivă de curent ce este posibil să aibă loc în viitor. Nu știm cât de adevărată este dar e bine că în urma unei astfel de „știri” începem să ne punem întrebări. Să ne facem scenarii. Dacă este un eveniment de durată? Și una din chestiunile de care ne lovim în astfel de situații e hrana. Puțin probabil să mai avem acces la ea ca acum. Din acest motiv trebuie să o stocăm. Și apare problema conservarii ei. În special a produselor de natură animală. A cărnii. Cum procedăm dacă nu mai avem frigiderul funcțional? O modalitate veche de conservare este afumarea. Așa se susține aici. Însă sunt și dovezi științifice. Astfel, cercetătorii cred că, în urma descoperirilor de particule de cărbune în sistemul digestiv al lui Otzi, acesta a mâncat carne afumată sau uscată la foc. Sursa aici. Otzi este un bărbat mumificat care a trăit la sfârșitul neoliticului, mai precis la începutul epocii cuprului, acum circa 5.300 ani. A fost descoperit întâmplător în Alpi. Câteva lucruri despre el se pot afla aici. Este site-ul muzeului unde se află Otzi.

După ani de cercetări oamenii de știință au reuşit să analizeze conţinutul stomacului lui. S-a stabilit fără niciun dubiu că o parte din hrana ingerată provenea de la o specie de capră alpină sălbatică ce trăiește și în zilele noastre. Se pot vedea mai multe despre ea aici. Foarte interesant este faptul că nu fusese gătită carnea. Pe baza analizei fibrelor din carne. Cercetătorii înclină să creadă că animalul consumat nu fusese vânat recent. Adică Ozi nu l-a vânat și ulterior a mâncat carnea crudă. Nici nu ar fi avut cu ce. Arcul nu era terminat iar în tolbă nu avea decât două săgeți ce puteau fi folosite la vânătoare.

Cercetătorii cred că Ozi ar fi mâncat speck sau bacon, după cum se afirmă aici. Câteva cuvinte despre speck se află aici. Bine, în articolele la care se face trimitere se vorbește despre speck dar în altele despre prosciutto, pancetta etc. Indiferent ce ar fi mâncat Otzi, era carne conservată. Câteva informații se pot afla și în limba română aici. Nu se menționează însă că ar fi fost jerky. Puțin probabil să fi fost consumată sub formă de jerky (carne uscată). Cantitatea mare de grăsime ce provenea de la același animal (sursa aici) duce la o astfel de concluzie. O altă sursă cu privire la asta este articolul științific de aici. La jerky se înlătură grăsimea. Iar Otzi dusese o viață în care consumase multă carne grasă, mărturie stau vasele lui de sânge, suferea de ateroscleroză.

Dacă studiem puțin ce s-a scris despre Otzi (se poate trage o concluzie și din materialele la care se face trimitere în acest articol), se poate observa că omul nostru era bine pregătit când pleca în pădure. Știa foarte bine ce face, ce are de făcut și avea echipamentul potrivit pentru viața sub cerul liber în condițiile aspre din zona unde a fost găsit. Nu lua doar arcul și cuțitul și treaba era considerată rezolvată. Mai mult, planifica pe termen lung, făcea provizii. Nu trăia de pe o zi pe alta.

Din motivele arătate doresc să am aceste deprinderi cu privire la conservarea hranei. Și afumarea constituie o modalitate veche, ce poate fi folosită. A pleca pe cale vieţuirii sub cerul liber pe termen lung fără a avea asemenea abilităţi nu o consider a fi de bun augur. În fond, a pleca în natură cu carne procesată (slănină, șuncă) este obișnuit și astăzi. Poate așa a fost mereu.

Nu e prima dată când afum carne. Spre deosebire de anul trecut, din fericire, anul ăsta a fost o afumătoare disponibilă. Anul trecut nu a fost. Și a trebuit să fac una. Un fel de tipi acoperit cu folie de plastic. Așa mai făceau și pe la țară dar era acoperit cu pânză de sac. Afumarea a fost făcută cu rumeguș și putregai de fag și anin.