Așa cum îi stă bine unui vânător-culegător (ok, doar culegător), să profite de toate resursele întâlnite, de orice ocazie, în acest articol o să prezint mâncare de urzici. Făcute țărănește. Cum le făceau bunicii noștri la țară.

Ingrediente

Urzici, 1 ceapă, 1 căpățână de usturoi, ulei, făină de mălai, sare.

Unelte

Găleată, un lighenaș, tuci, lingură de lemn.

Procesul

Toată povestea a avut loc din întâmplare, într-un sfârșit de săptămână petrecut la munte. Am văzut urzicile și le-am cules. Cu mâna goală, fără mănuși. Înțeapă dar după ce strângi din dinți de câteva ori (și după câteva vorbe de ocară) te obișnuiești și-ți faci treaba. După culegere au fost spălate cu apă. Multă. Oricât ai fi de atent, tot se culeg plante cu pământ ori alte resturi vegetale. Se opăresc urzicile. Se scot din oală, se scurg și se pun separat. Zeama  nu se aruncă. Se folosește la mâncarea de urzici ori se bea. Nu au fost fierte. Dacă sunt moi, fleșcăite, nu-mi plac. Se toacă urzicile mărunt. Li se adaugă o parte din mălai și sunt frecate bine cu lingura.

În tuci (cel de pe mașina de gătit), se pune ulei. Se adaugă o ceapă tăiată mărunt. După ce a devenit sticloasă, se pun urzicile. Se toarnă și ceva zeamă (cea în care urzicile au fiert). Se lasă la fiert. Într-o rețetă apropiată de ce făceau bunicii (aici), se spune că după 10 minute se adaugă restul de mălai. În cazul meu, pentru că erau pregătite pe mașina de gătit, a trebuit să le las la foc mai mult. A mai fost adăugată făină de mălai și lăsate la fiert. Spre sfârșit am adăugat usturoiul tăiat mărunt și sare. Mâncarea se amestecă mereu în timpul gătitului pentru a nu se prinde de fundul tuciului. Și astfel am isprăvit treaba. Iar urzicile sunt chiar gustoase. Și, din ce susțin unii, sunt foarte bune pentru organism, mai ales în această perioadă, la ieșirea din iarnă.