Așa cum spuneam în articolul anterior focul are ceva în el ce ne atrage. Și este de înțeles. Ne însoțește de multă vreme. Oriunde au ajuns oamenii, au avut după ei două lucruri: limbajul și focul. Astfel, în trecut, au fost descoperiți oameni primitivi. Toți aveau cunoștințele necesare facerii focului. Darwin însuși a considerat aceste două realizări ale omenirii ca fiind cele mai importante. De atât de multă vreme suntem în preajma focului, încât ne-a influențat în mare măsură.

În urma unor descoperiri, într-o peșteră din Africa, oamenii de știință au putut să prezinte dovezi științifice care arată că focul a însoțit oamenii de circa un milion de ani! (sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2012/04/120402162548.htm). Deasemenea, alți cercetători afirmă că oamenii au ajuns să fie oameni, datorită focului. De fapt, nu cred că omul mai poate viețui fără foc. Deși nu mai este văzut ca înainte, acum este ascuns (în centrala termică, în cuptor etc.) este la fel de necesar. De pildă, Richard Wrangham, profesor de antropologie biologică la Harvard, susține că astăzi, este posibil să mori de foame dacă nu mănânci mâncare gătită (sursa https://www.smithsonianmag.com/science-nature/why-fire-makes-us-human-72989884/). Cartea acestuia se poate găsi aici. De asemenea, tot el susține că gătirea mâncării a dus la creșterea volumului creierului, acum 1.8 milioane de ani. Un alt beneficiu al focului este că „Socializarea în jurul focului taberei ar putea fi un aspect esențial al ceea ce ne face umani”.

Mai mult, focul ne-a însoțit pe noi, oamenii, de o asemenea manieră încât a produs schimbări de ordin genetic. Astfel, oamenii de știință au identificat o mutație genetică în omul modern care permite ca anumite toxine, inclusiv cele din fum, să fie metabolizate la o rată sigură (sursa: https://academic.oup.com/mbe/article/33/10/2648/2925595). Cercetătorii cred că mutația avut loc ca răspuns la inhalarea toxinelor din fum, care pot crește riscul de infecții respiratorii, afecta sistemul imunitar și a sistemului de reproducere (norocul fumătorilor). Un aspect interesant, îl constituie faptul că neanderthalienii nu aveau această mutație!

Așa cum am mai menționat, focul în același timp atrage. Această atracție începe din copilărie. Nu cunosc date din țara noastră, însă în SUA, conform studiilor efectuate acolo, se apreciază că incendiile cauzate de copii se situează undeva la 250.000 pe an. Consecințele: 300 de morți anual iar pagubele se ridică la ordinul miliardelor (sursa: https://www.officer.com/tactical/ems-hazmat/article/12043526/playing-with-fire-juveniles-and-their-fascination). Un alt aspect interesant este că doar 10-15 la sută din totalul incendiilor sunt cauzate de fetițe. Restul… băieții.

Daniel Fessler, profesor de antropologie la Universitatea Californiei din Los Angeles, susține că oamenii nu cunosc instinctiv să facă focul ci este o deprindere care trebuie formată. Iar dacă nu este formată la o vârstă fragedă (7-10 ani), această fascinație va însoți oamenii mereu.

Nu trebuie să studiem cercetări pentru a constata și noi acest aspect al fascinației focului. De exemplu, dacă mergem în locurile de campare vom vedea că vetrele de foc sunt peste tot. Și cu cât ne pricepem mai puțin la facerea focului ori cu cât îl facem mai rar, cu atât e mai mare focul (vatra). După cum se poate vedea, eu folosesc termenul facerea focului. Așa se spunea înainte și se mai spune în mediul rural. Îl găsesc mai potrivit. Decât aprindere, construire etc.

Concluzie

Ca om care a copilărit, a lucrat, merge, caută să meargă în natură, ori învață mereu despre viața în natură (de multă vreme), pot spune că, în opinia mea, importanța pe care o acordăm focului este, uneori, exagerată. Cazurile când suntem nevoiți să facem focul în natură sunt rare. Când eram copil, atât eu cât și bunicii mei, foarte rar am făcut focul la câmp. Dacă mergem în zonele rurale și îi întrebăm pe cei de acolo, vor confirma asta. Consider că nici nu sunt necesare atâtea tipuri de focuri, modalități de aprindere. De exemplu, autorul acestor rânduri a stat în preajma cetățenilor rromi care, cu ceva timp înainte, mai colindau prin țară cu căruțele. Pot spune că nu cunoșteau atât de multe feluri de facere a focului și tipurile de focuri care sunt în materialele de pe internet. Însă nimeni nu le nega abilitatea de a face focul. Mai mult, era o vorbă înainte, când făceai focul, ”Ia să vedem, te-a pupat o fată rromă?” Nu doresc să jignesc această categorie, prin această afirmație se insinua că ei erau cei care se pricepeau cel mai bine să facă focul.

În cazul în care nu sunt crezut, se pot vedea constatările unor cercetători care au făcut studii în acest sens (asta nu înseamnă că dacă m-am trecut eu înainte, sunt mai deștept. Ce am vrut să scot în evidență sunt aspecte cât se poate de simple, ușor de constatat). Astfel, Daniel Fessler, profesor de antropologie la Universitatea Californiei din Los Angeles, a petrecut mult timp în comunități tradiționale, cum sunt cele din Sumatra, unde oamenii se bazează pe foc pentru încălzire și gătit. Acesta susține că „Focul nu este o sursă de divertisment și fascinație pentru oamenii care îl folosesc zilnic. De îndată ce pot, vor să scape de acel combustibil care produce fum, este mirositor și greu de controlat” (sursa: http://www.abc.net.au/news/2017-06-10/why-are-humans-attracted-to-fire/8592436).