În opinia mea, celui interesat de viețuirea sub cerul liber îi este potrivit să cunoască bine natura şi să beneficieze de darurile ce le oferă. Nu să fie un simplu trecător. Ori unul care stă mai mult cu ochii în telefon. Sau la grătar. Drept urmare, la vederea nucilor verzi, am căutat să le dau un rost. Unul a fost lichiorul de nuci sau nucata. După căutări, în care am dat de fel şi fel de reţete, eu dorind una simplă, m-am oprit la reţeta din cartea lui Radu Anton Roman „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”. Asta mi s-a părut potrivită. Şi nici asta n-a fost urmată în totalitate. Fiindcă nu am pus cantitatea de alcool din carte. Motivul? Nu îmi plăceau vișinatele de dinainte, ce se făceau pe la ţară. Aveau o tărie prea mare, dată de un procent ridicat de alcool. De asta n-am ținut strict de cantitatea de alcool arătată în cartea menționată anterior. Și am pus cam jumătate din sticla de alcool alimentar (trebuia mai mult, conform rețetei).

Oricum, nu am făcut mult lichior. Împrejurările nu au permis să culeg o cantitate mai mare de nuci.

Materia primă

Nuci verzi, alcool alimentar , zahăr.

Unelte necesare

Un borcan (dimensiune mai mare), strecurătoare, lighean, sticle, cuțit.

Procesul

Au fost culese nuci verzi. Nu știu cantitatea. Între unul și două kg. Acasă au fost spălate și, după zvântare, tăiate în patru. Apoi au fost puse în borcanul de sticlă. Adăugat zahăr. N-am respectat cantitatea trecută în cartea de mai sus. Am pus după cum am crezut eu. Cât să acopere nucile. Amestecul a fost lăsat în borcan cam o săptămână. A lăsat lichid în perioada asta, după cum se vede și în fotografia de mai jos. Ulterior a fost adăugat alcool. Cam jumătate din sticlă. Am căutat să nu fie tare nucata. Acum lichiorul a fost lăsat în pace cca 2 luni. În perioada asta a fost zgâlțâit borcanul din când în când. Pentru amestecare. A urmat strecurarea, nucile au fost îndepărtate din licoare și tragerea în sticle.