A fost realizat cuțitul din imagini. Un cuțit modest, pentru nevoile unui om obișnuit, fără pretenții. Confecționat din obiecte ce de regulă nu sunt luate în seamă ori ocolite. Până și pielea crudă era pe cale să fie aruncată de cioban. Iar din astfel de materiale nu prea ies lucruri extraordinar de frumoase. Poate alții pot, eu nu. Nu am astfel de deprinderi. Oricum, a rezultat un cuțit modest, nimic frumos la el, fețele nu sunt perfect plane, este doar o unealtă utilă care nu m-a costat mai nimic. Și o să mă slujească cu credință. Singurele părți pe care am dat bani au fost ața de cusut, frânghia și adezivul pentru mâner.

Motivele realizării:

1. Se simțea nevoia unui cuțit mai subțire. Precum cel de față, cu o grosime de cca. 2 mm. N-am reușit să mă obișnuiesc cu cele cu lama mai groasă (am și de acelea). Pentru mine și lama de 3 mm e prea groasă. Am încercat. Pot susține asta, ca unul ce poartă cuțitul uneori și săptămâni întregi, de dimineața până seara, și îl folosește la tot felul de lucruri. La gătit (curățat și tocat legume etc.), tăiat pâine, carne, tranșat, curățat și eviscerat peștele, tăiat lemn, carton, piele, plastic, plante din grădină, plante medicinale, scoarță de copac etc. A fost folosit și drept tacâm cand n-am avut cu ce mânca;

2.Exersarea capacității de a improviza, de a găsi soluții, de a folosi toate resursele disponibile. Cei care trăiau în natură erau maeștri ai reciclării. Iar asta este valabil și acum. Cei care petrec o mare parte din viață în natură, în diferite locuri ale lumii, mai ales în cele denumite „lumea a treia”, sunt experți în facerea de lucruri folositoare din obiecte aruncate de alții. Din acest motiv, ce fac se apropie de fierăria de supravieţuire (termen lung). Ca fierarii din copilărie. Nu cred că în urma unui eveniment major, ce va schimba lumea, un atelier de fierărie va mai avea avea dotarea din zilele noastre.

Cuțitul are lungimea 114 mm, lățimea (lângă mâner) 25 mm și grosimea circa 2 mm.

Tăișul nu e scandi (ca la Mora). Am încercat să folosesc cuțite cu un astfel de tăiș. Am constatat că nu se potrivesc nevoilor mele (poate o fi și invers, eu sunt potrivit unui cuțit cu astfel de tăiș). Poate e bun la lemn. Dar la ce-l folosesc eu nu prea îmi părea potrivit. De exemplu, când tocam ceapă,  morcovi etc.

Materia primă

Pilă pentru lemn (alta decât cea din imagine), o bucată de lemn de foc (stejar), o bucată de țeavă de plastic (pentru teacă, în interior), ulei ars de motor, ulei nears de motor, cărbuni de lemn, epoxy, piele crudă de oaie, ață de cusut, franghie, cremă pentru impermeabilizarea încălțămintei.

Unelte

Forjă, nicovală, ciocan, clește de fierar, pilă, menghină, 2 menghine de mână, polizor unghiular, disc pentru tăierea metalului, disc pentru polizarea metalului, bormașină, burghiu, șmirghel, rașpel.

Procesul

Prima dată a fost tăiată pila pentru lemn, cu polizorul unghiular, la dimensiunile cuțitului. Pentru că materialul (pila) din care a fost confecționat cuțitul era subțire, am fost nevoit să folosesc polizorul unghiular doar la îndepărtarea zimților (activitatea de polizare). De teamă să nu iau prea mult din lamă cu unealta electrică, tăișul i-a fost dat cu pila obișnuită după ce lama a fost fixată cu două menghine de mână. Ulterior a următ călirea în ulei ars. Revenirea a fost efectuată în cuptorul din bucătărie.

Mânerul cuțitului

După găurirea lemnului cu burghiul și fixarea cozii cuțitului cu epoxy a urmat aducerea lemnului la dimensiunile potrivite. Cei care se pricep fac mânerul dintr-o bucată de lemn apropiată de dimensiunile finale. Noi ăștialalți, facem dintr-o bucată groasă. Luam din ea cu unelte electrice, nu prea mult, de teamă să nu greșim, apoi luăm mânerul la rașpel până la dimensiunile dorite. După finisarea cu șmirghel a fost dat cu ulei de motor.

Teaca

Realizată din piele crudă de oaie. Înfășurată pe o bucată de plastic aplatizată. Mai înainte a fost muiată în apă. După coasere a fost pusă la uscat. Ulterior a fost dată cu cremă pentru impermeabilizarea încălțămintei. În acest fel se asigură o tecii din piele crudă un grad mulțumitor de impermeabilizare.

Și m-am ales cu o unealtă importantă pentru viețuirea sub cerul liber. Un cuțit în regulă, de care sunt mulțumit. De când a fost făcut, doar pe el l-am folosit, de circa o lună și jumătate. Pare că l-am nimerit, în ce privește confecționarea. L-am comparat cu alte cuțite cumpărate și pare că ține gura cam la fel. Știu, probabil sunt opinii cum că nu poate fi socotit cuțit de supraviețuire, fiind subțire nu va rezista la batoning. Această modalitate de a folosi cuțitul nu prezintă interes pentru mine.