Păstrarea hranei a fost o preocupare a omului cred că de foarte multă vreme. Cel puțin în zona temperată omul a trăit mereu cu perioada iernii în gând, cu grija pentru asigurarea rezervelor de hrană pentru acest interval de timp. Chiar şi bunicii noştri se comportau la fel. Din acest motiv sunt interesat şi eu de modalităţi de conservare a hranei. Mai ales de cele folosite  trecut. Cea din acest articol, probabil, şi ea este veche de când lumea. Constituie o modalitate simplă, ușoară și la îndemână de conservare a fructelor. Ce poate fi făcută de oricine.

Uscarea a fost făcută după o reţetă aflată într-o carte scrisă în anul 1954. Autor, Ecaterina Teişanu. Titlul – Conserve de legume şi fructe.

Materia primă

Mere, oţet, sare.

Unelte

Cuţit, tocător, două vase (unul de plastic şi unul de inox), strecurătoare, o oală, plasă pentru ţânţari.

Procesul

Selecţia

Au fost alese mere sănătoase. Cele tari sunt cele mai indicate, scrie în carte. Am căutat să nu fie mere roşii. Se închid la culoare în urma uscării.

Curăţarea şi tăierea

Merele au fost curăţate de coajă. Au fost scoşi sâmburii şi „casa lor”. Aşa scrie în carte în frumoasa limbă română folosită atunci. Apoi se taie în felii sub formă de inele. Pentru ca merele să nu se înnegrească, feliile se pun în apă în care a fost pus puţin oţet şi sare.

Aburirea

Se efectuează pentru ca feliile de măr uscate să fie flexibile şi moi. Altfel, în urma uscării ar fi tari. Se efectueză în felul următor: feliile de măr se pun în strecurătoare. Aceasta se pune într-o oală cu apă care fierbe. Apa nu trebuie să ajungă la mere. Se ţin câteva minute. Până când feliile devin flexibile. Eu, cam două minute le-am ţinut.

Uscarea

A fost efectuată la soare pe plasa pentru ţânţari. Feliile au fost aşezate într-un singur strat.

Şi acum avem provizii pentru iarnă. :))