Pentru mine marea provocare în traiul în natură pe termen lung este mâncarea. Asigurarea hranei constituie un obiectiv important. Nu cred că aș reuși să o scot la capăt doar cu ajutorul cuțitului, toporului și cu cunoștințe ce privesc focul, adăpostul și apa. Porumbul prăjit poate fi o soluție. Preparat, are o durată mare de stocare. Este și ușor de depozitat, transportat etc. Are și o greutate mică ceea ce îl face potrivit pentru fi luat în bagaje când ieșim în natură. Mai este și o mâncare gustoasă care se poate pregăti ușor la fața locului. Se adaugă apă, puțină sare și se consumă. Populațiile din Americi foloseau un astfel de produs. De la ei m-am inspirat. Se poate căuta pe internet parched corn.

Pentru obținere au fost parcurse etapele descrise mai jos.

Boabele de porumb

Se curăță de pe ciocălăul de porumb. Se efectuează cu ajutorul curățătoarei. Pentru ca activitatea să decurgă bine trebuie să fie uscat porumbul.

 

Vânturarea

După curățare, în vasul cu boabe sunt resturi din ciocălăul de porumb rezultate în urma curățării. Pentru a remedia asta boabele au fost scoase afară și vânturate. Se lasă să cadă într-un vas. Vântul care bate ia resturile ușoare. Resturile mai grele se adună cu mâna.

Prăjirea

A fost efectuată într-o tigaie. Fără ulei. Boabele au fost amestecate mereu să nu se ardă. Unele boabe se desfac, precum boabele pentru floricele de porumb. În acest stadiu, prăjite, boabele pot fi păstrate pentru o vreme mai lungă.

 

Pisarea

A fost efectuată într-un mojar. În acest fel boabele pot fi consumate mai ușor. Și acum avem ce lua la ieșirile în natură.

  

Avertisment

Nu l-aș consuma fără apă. Nu știu dacă se poate asta (nici măcar nu am încercat să-l mănânc fără apă) însă poate apărea pericolul constipației.