Un ciob de sticlă a ajuns vârf de săgeată, dar s-a vrut să fie vârf de suliță. Povestea lui a fost următoarea. În timp ce mă îndreptam spre casă, am găsit un ciob de sticlă. Gros. Și în acest caz, la fel ca în cel al cuțitului (articolul aici) oportunismul a ieşit la iveală. Urmarea? Am luat ciobul. Acasă am trecut la prelucrarea lui, cu gândul că va ieși un vârf de suliță de toată frumusețea. Lucrurile nu au decurs conform planului după cum se  va vedea mai departe.

La mine, cele de mai jos sunt niște încercări. Alții se pricep mult mai bine. Precum cel de aici. Ori cel de aici.

Imagini cu ciobul găsit.

Unelte folosite

Ciocane de piatră, ciocan de cupru, corn de căprior, gresie pentru răzuit marginile, retuşor, o bucată de piele, ochelari de protecție.

Prelucrarea

Cu ajutorul ciocanelor de piatră am reușit să îi dau o formă primară. Se lovește materialul (sticla) la un anumit unghi pentru desprinderea așchiilor. În felul acesta se dă o formă (de regulă cea dorită) materialului lucrat. Pentru cei doritori de explicații științifice, legate de procesul de îndepărtare a așchiilor prin percuție, este vorba de conul herțian. Pentru cei care doresc mai multe detalii legate de cioplirea pietrei, pot fi găsite aici.  Și mai sunt. Destule.

În timpul lucrului, planul inițial s-a dus de râpă. Totul decurgea bine. Vârful luase formă. Însă a avut loc un eşec răsunător. Din cauza grabei, probabil și a lipsei de experiență, la o lovitură nepotrivită, vârful vârfului de suliță s-a rupt. Lucrul s-a oprit brusc. S-au auzit câteva cuvinte amare gen  #$%^&*@# sau beeeep, beeep.

Planul s-a schimbat. Vârf de săgeată. Din bucata mare. A fost cioplită cu ciocanul de piatră şi ciocanul de cupru. Apoi cu retușorul. Cu piatra abrazivă se răzuiesc marginile tăioase. În acest fel, ciocanul de cupru, bucata de corn şi retuşorul prind mai bine marginea pe timpul cioplirii. A început să ia formă. Bucata de piele protejează mâna când se lucrează cu retuşorul,  precum în fotografia de mai jos. Acolo este mâna lui Ishi. Mai multe despre el aici. Imaginea a fost luată de pe  site-ul http://www.primitivearcher.com/smf/index.php?topic=44265.0. Şi din bucata mică am făcut un vârf de săgeată, după cum se poate vedea în prima fotografie.

Vârful de săgeată este terminat. Însă treaba nu-i gata. Mai trebuie făcute șanțuri pentru prinderea vârfului de lemnul săgeții. Cum se pot vedea în imaginea de mai jos, șanțurile dispuse la baza vârfului (luată de pe http://primitivepathways.com/index.php?route=product/product&path=75_77&product_id=297).

De ce le-am făcut

Am vrut să văd cum se face. Interesul îl am de când eram copil. Atunci, copilăria parcă era altcumva. Erau filme cu cowboy şi indieni. Toţi voiau să fie indieni. Astfel, înainte de 1989, am urmărit filmul Ishi, the last of his tribe. Foarte interesant filmul. De atunci îl ţin minte. Acest gen de filme ne îndemna să ieşim în natură. Să experimentăm fel și fel de lucruri. De la adăposturi până la cioplirea pietrei. Însă, așa cum menționam anterior, erau filme. Adevăratul Ishi ar trebui să fie un avertisment pentru cei care credem că se poate trăi din vânat, cules, în zilele noastre. El s-a predat autorităţilor dintr-un motiv bine întemeiat. Murea de foame.