În această lume a traiului în natură (survival, bushcraft) pare că există înclinația folosirii cuvintelor străine. Și în cazul uneltelor tăietoare. Însă avem și noi cuvinte românești. Un exemplu poate fi toporul, părțile lui componente. Și e păcat să nu le folosim. Poate nu se cunosc. De aceea propun lista de mai jos. Termenii din ea nu îmi aparțin. Au fost adunați din experiența personală, în urma contactului cu cei din zona rurală și a observării termenilor folosiți de cei de acolo, din cărțile de dogărie, tâmplărie sau din studii etnografice. Orientarea stânga, dreapta a fost pusă din perspectiva lucrătorului care ține toporul de coadă, cum se lucrează în mod firesc cu această unealtă. La fel pentru față, spate (colțurile). Am căutat ca ordinea să fie una logică.

Părțile componente ale unui topor sunt:

1. Cap de topor;
2. Coadă, toporâște;
3. Cap (un fel de cap ….. al capului ?);
4. Muchie;
5. Locașul (lăcașul) cozii, gaura cozii;
6. Guler, gât;
7. Lamă, pană, limbă, fier;
8. Față, obraz (stânga, dreapta);
9. Ascuțiș, pieziș (această parte componentă se subțiază);
10. Tăiș (acesta se ascute);
11. Gura, muchia tăietoare;
12. Colț (din față, din spate).