Această armă a mai fost tratată într-un alt articol pe blog. Aşa cum am mai scris acolo (articolul aici), suliţa este o armă veche, folosită de multă  vreme de om. Poate de aici fascinaţia faţă de ea, poate de aceea am cerut unui prieten priceput să îmi facă un vârf de suliţă din metal. Apare în prima fotografie. Nu am mai rămas decât să îi pun o coadă.

Materia primă

Lemn de alun recoltat în iarnă.

Unelte folosite

Cuțit strâmb, cuțit, șmirghel.

Procesul

De ce lemn de alun pentru suliţă? Este mai uşor de făcut coada, mai puţin de muncă. În plus, alunul are un lemn destul de tare.

După recoltare, prăjina de alun a fost lăsată la uscat, la umbră, în podul casei, aproape 7 luni. Apoi, cu ajutorul cuțitului strâmb a fost decojită. Ceea ce nu se vede în prima fotografie dar se observă în cea de a doua, este că prăjina  era strâmbă. A fost îndreptată la foc. Pentru asta a fost făcut un foc mititel, a fost uns lemnul cu ulei de gătit apoi pus deasupra focului până când lemnul frige la atingere. Prăjina a fost fixată între două grinzi verticale și îndreptată. Cam cum se face aici. Sau aici. Ulterior a fost scurtată cam la 1,75.

Ce a mai fost de lucru la cioplirea lemnului a fost pus în practică cu ajutorul cuțitului strâmb. Ca de obicei, acesta merge de minune la astfel de lucrări în afara atelierului. A fost şlefuit cu ajutorul șmirghelului. Nu a mai rămas decât montarea vârfului de suliţă.

Și așa m-am mai ales cu un lucru care nu îmi folosește la nimic, dar care este bine să nu se ajungă să fiu nevoit să îl folosesc.