Așa cum am mai scris în alte articole, un pasionat de traiul în natură trebuie să cunoască mediul în care trăiește (nu doar uneltele) și să beneficieze de resursele pe care le oferă natura. Așa că în acest articol am scris despre o tocăniță de melci. Culeși împreună cu fiul meu (5 ani) dintr-o zonă muntoasă, după ploaie. Cu ocazia concediului de Paște. Nici de departe nu poate fi avută în vedere poluarea, ca să evit culegerea lor. În gătirea acestei tocănițe m-am inspirat de aici. Nu am respectat-o în totalitate. În caz de nevoie, se poate renunța la pregătirea de mai jos și pot fi fripți direct pe jar. Am făcut și așa ceva. Specia este melcul de livadă. Mai multe despre el se poate vede aici.

Unelte

Tuci, tocător, găleată (pentru spălat melcii), un lighenaș, farfurie, cuțit, spumieră.

Ingrediente

Melci, slănină, ceapă (o ceapă și jumătate), sare, cimbru, piper, bulion, un pahar de vin. O mare satisfacție a acestei tocănițe este costul foarte scăzut. Grosul ingredientelor a fost nu a costat nimic, cum este cazul melcilor (au fost adunați), al slăninii care a fost primită de la un vecin (excelentă slănina pregătită în casă) ori al vinului primit de la o rudă (excelent, mai ales după tocăniță).

Procesul

După culegere, melcii au fost puși într-o cutie și lăsați la așteptare o noapte pentru golirea excrementelor. Ulterior au fost spălați. În mai multe ape. Lasă incredibil de multe resturi (vegetale, pământ etc.). Au fost puși în apă fiartă și lăsați câteva minute. Apoi au fost scoși cu spumiera și lăsați să se răcească. Cu o furculiță, se scoate carnea din cochilie și se îndepărtează intestinele (se taie). Ce mai rămâne se vede în a treia fotografie din această etapă. Pentru îndepărtarea mucusului au fost frecați cu făină de mălai și sare.

Se pun câteva bucăți de slănină la prăjit, la foc molcom. Se adaugă ceapa. După ce s-a călit se adaugă melcii. Am pus și puțină apă.  Și i-am cam lăsat la fiert o perioadă bună (oricum aveam de lucru pe afară). Spre sfârșit am adăugat și vinul. Apoi bulionul și lăsat la fiert câteva minute. Gata. După ce am început să mănânc …. parcă îmi părea rău că trebuie să mai las din tocăniță și nevestei. Norocul meu că deși erau buni la gust, chiar erau, nu a prea încântat-o consistența cărnii, era puțin mai tare decât cea cu care este obișnuită. Și așa am mâncat-o eu aproape pe toată. :))