În acest articol este vorba de urciorul de lut. În trecut, era un vas folosit des. Acum este diferită situația. Nu am știre să se vorbească despre urcior printre pasionații de natură. La noi i se spunea ulcior. Cel din fotografie este smălțuit. Urcioarele copilăriei mele nu erau. Drept dop, în gură, i se punea un ciocălău de porumb (glod i se spunea). Un amănunt interesant, aflat de pe internet, este că în momentul în care se pune într-un vas de lut pentru prima dată ceva, este bine să-l impregnezi cu saramură sau grăsime (sursa: http://m.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/povestea-ciobului-de-lut-12782.html). Nu ştiam asta.

Neajunsuri

Deși poate apărea atrăgătoare ideea cu urciorul, trebuie să se cunoască neajunsurile unui asemenea vas. Chiar avea. Destule. Cum ar fi:

• fragilitatea. Au fost situații când s-a spart. Și faci setea. Zicala cu ”urciorul nu merge de multe ori la apă” nu a apărut degeaba;
• incomod. N-am văzut pe nimeni să-l poarte la spate sau la umăr. Doar în mână se purta. Din aceste motive, de acasă, nu era luat cu apă. Era gol. Apa era luată, de regulă, de la un izvor aflat în apropiere de locul unde lucrai. Mai toate pământurile bunicilor aveau izvoare în apropiere;
• nu era etanş. Apăreau scurgeri. Pe lângă dop, ori chiar el curgea.

Din motivele de mai sus, după 89, când au apărut sticlele de plastic, mulți au renunțat la el, chiar la țară.

Avantaje

Deși prezenta multe neajunsuri, avea un avantaj major. Nimic nu ținea apa ca el. Am încercat cu de toate. Încă de atunci, de când eram copil. Bidon de plastic, sticlă de plastic, bidonaș de metal (plosca din război a bunicului), sticlă de sticlă. Poate de aici obsesia cu bidonașele de apă, ploști și altele câte am mai cumpărat. Chiar și cu troacă (tărtăcuță, tigvă) am încercat.  În multe se bâhlea apa. Ori era caldă. Iar în troacă avea un gust oribil. Se poate vedea cum arată în fotografia de mai jos (luată de pe https://www.alamy.com/stock-photo-bottle-gourds-lagenaria-siceraria-22595213.html). Termenul științific: lagenaria siceraria.

Urciorul, pe lângă faptul că ține apa rece, ori mai rece ca celelalte și gustul este altfel. Nici acum nu cred că este ceva care să țină apa ca el. Poate o fi, că multe s-au inventat între timp.

Taină

Urciorul în care fusese țuică înainte nu avea un gust prea plăcut. Cel puţin pentru mine. În cel care fusese vin, era diferită treaba. Apa avea un gust extraordinar. Doamne, ce gust putea avea! Era dulce și rece. Nu te mai săturai să bei. Unde ești, copilărie?