Unealtă pentru săpat

Unealtă pentru săpat

Pentru scoaterea rădăcinilor comestibile din pământ. Inspirată din bățul pentru săpat. Ce a fost folosit, probabil, peste tot în lume, de populațiile ce traiau din cules. Și acesta era utilizat pentru dezgroparea rădăcinilor. Sunt surse ce susțin că și în zilele noastre se mai folosește. După cum se poate vedea  în fotografia de mai jos. În ea apar membri ai populației Pume, din Venezuela. Semi-nomazi ce trăiesc din pescuit, vânătoare și cules. Bărbații vânează cu arcul iar femeile culeg plante, dezgroapă rădăcini. În trecut li se spunea yaruro, azi considerat un termen ofensator. Un articol științific cu privire la ei se poate vedea aici. Fotografia a fost luată de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Yaruro_people.

Sunt cercetători ce afirmă, în urma descoperirilor arheologice, că și oamenii de neanderthal au folosit astfel de unelte. Cu vârful întărit la foc. După cum de susține aici. Bețele erau confecționate din lemn de buxus, stejar, frasin și ienupăr.

Unealta din imagini a fost forjată de mine. N-am făcut-o doar să am ce pune aici, ori pentru a avea un alt lucru. A fost confecționată în scop cât se poate de practic, pentru scoaterea rădăcinilor din pământ. Pentru că, în opinia mea, mâncarea, asta este problema principală în chestiuni pe termen lung.

Forjată dintr-o bucată de fier beton. Alții au aruncat-o. Eu am luat-o și i-am dat un rost. După forjare, am călit-o în apă. Doar vârful ei. Pare mai ușoară decât lopățica de infanterie. Și poate fi purtată mai ușor. Fiindcă ocupă mai puțin loc în ruscac. Mie îmi pare și mai ușor de folosit la săpat decât lopățica de infanterie. Fiind mai îngustă, poate intra mai bine pe lângă rădăcină. Știu asta pentru că am folosit unealta. Astfel, în imaginile de mai jos se poate vedea că au fost scoase din pământ, cu ajutorul ei, rădăcini ale plantelor din genul Arctium. De brusture. Acum, de care Arctium o fi (sunt mai mai multe specii), nu știu.  Însă sunt comestibile.

 

Comments are closed.