Își au rostul, pe lângă uneltele cu care suntem obişnuiţi (cuţite, topoare, arcuri, suliţe, rucsaci etc) şi altfel de obiecte? De exemplu, cele destinate îngrijirii, precum mașina manuală de tuns din imagine? Cu toții știm că prioritățile sunt altele, în chestiuni pe termen scurt, și un astfel de obiect nu-și prea are rostul. Însă în supraviețuirea pe termen lung? Greu de oferit/aflat un răspuns. Adevărul este că e foarte dificil să prevedem ce va fi într-o astfel de situație. Însă avem de învățat de la alții, din trecut. Astfel, posibile exemple sunt surprinzător de aproape de noi. De exemplu, nişte mărturii interesante sunt cele ale supravieţuitorilor războiului din Bosnia. Acolo, asediul unui oraş a fost cel mai lung din istoria modernă, 1425 de zile. Poate este greu de crezut, însă cu toate lipsurile care le aveau, cu toată lipsa siguranţei personale, în mijlocul acelui război oamenii vroiau să fie …oameni. A se vedea o mărturie aici. Mai bine zis, nu se gândeau doar la hrană, foc, adăpost ş.a.m.d. Se gândeau şi la un duş, fetele la un coafor etc. Au fost organizate şi evenimente, unul din ele a atras atenţia lumii. E vorba de Miss Sarajevo 1993, câştigat de Inela Nogic. Acest concurs a avut loc într-un subsol pentru a feri participanţii de focul lunetiştilor.

Este posibil, în timpul situațiilor de supraviețuire, ca unii dintre noi să ducă dorul unui duș cu apă caldă, al mirosului de săpun, al bărbieritului sau tunsului. Câți dintre noi ar putea să fie nepăsători la gândul că nu au mai făcut duș vreme de câteva săptămâni? În perioada pandemiei știm că au fost închise saloanele de frizerie, coafură, îngrijire personală, înfrumusețare etc. Pentru unii a fost o lovitură grea. O afirmație (cam răutăcioasă) susținea că dacă mai erau ținute închise saloanele de coafură rămâneam fără blonde. Lăsând gluma la o parte, totuși, de acest aspect, al îngrijirii cred că ar trebui să ținem seama. Și cred că au dreptate. A te simți uman face bine moralului. Cu toții știm cât de important este moralul în astfel de situații.

Omul de multă vreme a fost preocupat de cum arată, de cum îl văd ceilalți. Un bun exemplu îl constituie podoabele. Doar dacă luăm în calcul preistoria se poate vedea că au fost descoperite multe astfel de obiecte care atestă asta. Pe baza analizei ornamentelor purtate de oamenii preistorici, unii cercetători au tras concluzia că în Aurignacian (acum 42.000 – 33.000 în urmă) când populația din Centrul și Vestul Europei număra conform unor surse (aici și aici) cca 1500 de oameni, aceștia vorbeau limbi diferite și aveau o cultură diferită. Fiindcă ornamentele analizate erau diferite de la o regiune la alta.

Maşina de tuns

Este manuală. Una la fel avea bunicul meu. Este de provenință rusească. A fost cumpărată de pe internet, acum ceva vreme, la un preţ modic. Deși veche, era nou, nouţă, în cutia originală.

Odată cu amenințarea legată de pana de curent din Europa, prețurile ridicate la energie și cu războiul din Ucraina, sculele neelectrice au început să fie privite diferit. Cu toții vrem viața de astăzi. Însă în acest articol am vrut să scot în evidență faptul că în supraviețuirea pe termen lung poate că este necesar  să avem în vedere și cele arătate mai sus. Și că se poate trăi diferit față de ce avem azi. Precum înaintașii noștri. Oricum, probabil la asta se va ajunge pe termen lung. Însă pregătirea psihică e deosebit de importantă. Puțin probabil să fie ușor pentru cineva care trăit doar în condițiile de acum să treacă cu ușurință la modul de viață al bunicilor, străbunicilor.

Precizare

În acest articol am avut în vedere îngrijirea normală, cum o aveau și cei dinaintea noastră, nicidecum cea exagerată, cum o vedem de multe ori astăzi. La întrebări legate de îngrijirea exagerată (când este considerată exagerată, în ce constă etc.) prefer să nu răspund. Oricum nu știu.