Este cunoscut faptul că manualele de supravieţuire pun un accent mare pe apă. Mai ales când este vorba de chestiuni pe termen lung, asigurarea unei surse de apă potabilă constituie un obiectiv important. Mai ales în apropierea casei. Și chiar e demn de urmărit. Chiar am prins vremurile când se trăia fără apă curentă, doar cu cea de la fântână. Şi acum ţin minte cum cei bătrâni evitau să risipească apa (spre deosebire de mulți dintre noi, care luăm totul de-a gata, ori ne purtăm de parcă ni se cuvine totul), chiar şi după ce curgea la robinet. Atât de mult li se întipărise în minte perioada când apa era adusă cu eforturi acasă. Cum era adusă? Fiecare cum putea. Cu urcioarele, bidoanele, găleţile, în mâini sau cu cobiliţa. Mai rar cu animalele. Cel puţin aşa am prins eu. Iar cel care avea fântână în curte …. era jupân.

Drept urmare, în acest articol se va trata un subiect mai puţin pus în discuţie la noi în ţară, curăţarea fântânii. Şi chiar mă bucur că fac asta, Mai ales în aceste vremuri, când fântânile sunt părăsite, eu am ales să o păstrez şi să am grijă de ea.

Din păcate, puţine fotografii au fost făcute în timpul lucrului. Recunosc că atunci când eram în fântână, în mediul claustrofobic, umed şi rece din ea …. numai la fotografii nu-mi stătea gândul. Nu aș fi reușit să curăț fântâna fără ajutorul vecinilor. Doi m-au ajutat.

Sunt câteva surse după care m-am inspirat la curăţarea fântânii. Se află aici, aici şi aici. Şi sfaturile bătrânilor din sat.

Curățarea a avut loc în luna august. Acum … n-aș mai face-o.

Unelte

Pompă de apă (a unui vecin), cancioc, scară de aluminiu, frânghie (pentru legarea mea), cizme de cauciuc, găleată.

Procesul

Primul lucru a fost scoaterea apei din fântână cu pompa. Ultima jumătate de metru nu a mai putut fi scoasă de pompă. Aşa că am încercat să o scoatem manual cu găleata fântânii. Nicio şansă. Imediat se umplea la loc de parcă nici nu scoteam din ea. Așa că am lăsat scara în fântână şi am coborât. Cred că până la fundul ei sunt cam 7 metri. A intrat toată scara și a mai rămas mai bine de un metru până sus. Am fost legat cu o funie. Nodul folosit, nod de scaun. Bătrânii din sat m-au avertizat să nu cobor nelegat în fântână. Spuneau ceva de gaze ori pericolul să nu fie oxigen. Oricum, nu e de glumă cu așa ceva, au fost cazuri de deces.

Ajuns pe fundul fântânii am constatat că apa era mai mare decât cizmele mele și a intrat apa în ele. Era incredibil de rece (în august!). Noroc cu o vecină care mi-a adus niște cizme lungi până la şold. Şi a început curăţarea manuală a fântânii. Am scos din ea două găleţi de plastic (a doua fotografie de la proces), câteva obiecte de fier mâncate de rugină: o cană, o găleată, o bucată de lanţ, o cheie tubulară, câteva bucăţi de fier (a treia şi a patra fotografie). Au mai fost scoase câteva bucăţi de lemn. Ulterior s-a trecut la curăţarea mâlului cu ajutorul canciocului. Surprinzător de puţin mâl a fost scos, după cum se poate vedea în a patra fotografie. Şurubelniţa din imagine a fost pusă pentru a face o idee cu privire la mărime. Fundul fântânii fiind pietros nu a mai trebuit să pun eu pietriş.

Şi acum s-a trecut la tratarea apei. Pentru asta s-a folosit var. Pe lângă sursele indicate mai sus, în ce priveşte cantitatea de var am întrebat bătrânii din sat. L-a sfatul lor am pus cam două kilograme. Sunt opinii care susţin că nu e necesar să fie folosite substanţe dezinfectante deloc (aici). Câtă dreptate au, nu ştiu. Eu am pus. Nu am mai scos apa (așa se recomandă) deoarece nu intenţionam să beau curând din fântână. Conform altor opinii trebuia mai mult var.

Teoretic apa ar fi bună de băut. Nu o să fac asta decât după ce este efectuat un control al ei. Nu ştiu cât de bine am efectuat tratarea apei dar nici nu cred că am făcut ceva rău.