După cum reiese din titlu, în acest articol este vorba de o metodă de conservare a cartofilor, practicată în zona munților Anzi. Mai multe informații sunt aici. Nu am auzit să fie folosită la noi în țară. Cred că este o metodă care merită atenția noastră, a celor interesați de viețuirea în natură.

Pregătire

Procesul nu este complicat. Este unul simplu, la îndemână și asigură o conservare de durată. Se susține că în acest fel pot fi păstrați zeci de ani. Pentru pregătire am efectuat următoarele:

1. Selecția. Au fost aleşi ales cartofi de mici dimensiuni, deoarece se deshidratează mai repede (așa scrie în rețetă). Trebuie să fie sănătoși;
2. Procesul. După selecție, au fost introduşi în congelator și lăsaţi o noapte. Dimineața au fost scoși și lăsați la soare. După ce s-au dezghețat, au fost storși cu mâna. Procesul a fost repetat de câteva ori (înghețat, dezghețat, stors) până s-au deshidradat complet. Au devenit tari ca pietrele. Cartofii din fotografie sunt pregătiți de mine. I-am făcut în urma cu doi ani.

În zona munţilor Anzi nu este necesar congelatorul. Noaptea, cartofii ţinuţi afară îngheaţă, iar ziua se dezgheaţă (este suficient de cald). Procesul este cât se poate de natural. Pentru stoarcere, cei de acolo, cu picioarele goale, calcă pe cartofi.

Întrebări (și posibile răspunsuri)

La noi în țară, nu am auzit să fi fost practicată modalitatea asta de conservare a cartofului. De ce? Un posibil răspuns ar fi acela că în Europa a ajuns în urmă cu câteva sute de ani (mai puțin de 500), însă a fost introdus în alimentație pe scară largă mai târziu. În Anzi, de unde este locul de origine al cartofului, este folosit de mii de ani.