Ciupercile sunt din genul Ramaria. Nu știu ce specie sunt. De multe ori sunt ocolite pentru că se pot face confuzii cu specia Ramaria formosa, considerată toxică. O opinie larg răspândită la noi în țară, susținută și de unele lucrări de specialitate. Conform altor opinii, toate ciupercile din genul Ramaria sunt comestibile. Astfel susține un micolog cunoscut, David Arora. Câteva rânduri cu privire la opinia sa (cum că toate ciupercile din genul Ramaria se pot consuma) se pot afla aici (în engleză) și aici (în română). Articolul scris în română mi-a fost adus la cunoștință de un membru al unui grup dedicat ciupercilor comestibile și otrăvitoare, Florina Mantescu.

Și în țara noastră sunt opinii asemănătoare cu a micologului menționat mai sus. Se poate vedea în fotografiile de mai jos.  

Și să nu uităm experiența sătenilor din zonele de munte, ce le culeg și consumă din moși-strămoși. Au rămas trăsniți când le-am spus că e și o variantă otrăvitoare, „culegem și mâncăm astfel de ciuperci de când ne știm!”. Unul din ei mi-a prezentat un borcan în care avea asemenea ciuperci puse în oțet (fotografia de mai jos). 

Țin să menționez că le-am mirosit, gustat și n-am simțit nimic suspect. Au fost puse la borcan cu apă și oțet.

Culegerea

Ciupercile au fost culese sub supravegherea unui localnic vârsnic. Creșteau în pădure de fag, doar pe versanții orientați spre nord. 

Sortarea, tăierea și spălarea

La întoarcerea din pădure ciupercile au fost sortate cu el și soția lui. Unele din ele (apar în fotografia de mai jos) au fost îndepărtate fără să mi se precizeze de ce. Cele păstrate au fost tăiate, pentru a putea intra în borcan, și spălate în mai multe ape pentru îndepărtarea pământului și a resturilor vegetale.

Fierberea

Ciupercile au fost fierte, între 15-30 de minute iar apa aruncată. Ulterior au fost spălate bine în două ape.

Zeama din borcane

Un kilogram de oțet la două de apă, piper, sare (fără antiaglomerant, iod) – 3 linguri, zahăr – 1 lingură și jumătate. Se amestecă și se fierb.  

Punerea în borcane

Mi s-a precizat să nu pun ciupercile prea îndesate în borcan. După răcire, zeama se toarnă peste ciuperci. Și treaba-i gata. Acum avem provizii pentru iarnă. Fiind acruțe, merge bine să fie consumate când e carne la masă.

Precizare

Le-am mâncat și nu am pățit nimic. Însă asta am făcut eu. Articolul nu se socotește un îndemn la consumul ciupercilor Ramaria. Cine o face … o face pe pielea (organismul) lui.