Mi l-am făcut singur. Dacă tot au fost zile libere în perioada asta, am fost în târg şi am cumpărat o bardă. De la un fierar bătrân. Mai am una, mai mică. Tot de la el. Se poate vedea în ultima fotografie. Este o unealtă decentă, oţel decent. Ştiu bine asta pentru că am mai cumpărat lucruri de la el. Trage la lemn, primejdie mare (adică taie bine, expresie auzită la ţară). Preţul este mic, în comparaţie cu ce găseşti pe internet. Mai puţin de două pachete de ţigări.

 În ultimul an, când voiam să mai cumpăr de la el şi nu eram hotărât, omul mereu mă soma „Ia acum, că nu ştiu cât mai lucrez„. Este trecut de 70 de ani. Mă bucur că am luat-o. Cumpărând, poate că am ajutat un fierar să practice puţin mai mult meseria asta. Din ce ştiu eu, acest gen de ocupaţie începe să se piardă. Poate în acest fel, o mai ţinem în viaţă.

Este o bardă pentru dreptaci. Am copilărit cu astfel de unelte. Înainte, o întâlneai în fiecare gospodărie. Însă cred că este greşit să afirmăm că ar fi specifică ţării noastre. La o căutare pe internet, se poate vedea că forme apropiate, uneori similare, erau folosite în multe părţi din Europa. Chiar şi în Japonia, după cum se poate vedea aici, aici şi aici. Nu ştiu cât este de adevărat din ceea ce se susţine pe acele site-uri. Totuşi, dă de gândit. Tipului japonez, la noi, nu-i spunea bardă, mai degrabă secure.

Eu cu genul ăsta de unealtă sunt obişnuit. Se poate vedea la lucru în materialul de aici. Pentru lucrările care le fac eu în lemn, găsesc barda ca fiind foarte utilă. În fotografia de jos, cea din stânga, este „cadoul”, cealaltă o aveam.

 

Nu întotdeauna ce e scump este şi mai bun

Am văzut că pe la noi, pentru lucrul în lemn, încep să câştige teren topoare precum carpenter’s axe. Şi altele. Iar unelte vechi, precum barda, folosite mult timp la noi în ţară, încep să fie date uitării. Păcat. Deosebirea între topoarele de pe internet, mărci de renume, şi cele de la fierarii noştri, este aceea că primele sunt mult mai scumpe. Uneori de 10, 15, 20 de ori mai mult. N-am nimic împotriva acelor topoare, sunt utile, sunt mai frumoase, însă nu cred că pot face mai mult decât cele luate de la fierari. Bineînţeles, de la cei care se pricep.

În ce mă priveşte, nu ştiu dacă s-a observat, o să se vadă pe viitor, nu sunt adeptul uneltelor scumpe. Din experienţa mea (obişnuită, nimic deosebit) am băgat de seamă că în cazul uneltelor scumpe, lucrurile iau o turnură ciudată. Nu te mai foloseşti tu de ele, se folosesc ele de tine.

Exemplu

Barda cumpărată, a fost pusă la lucru, pentru un alt proiect. Este vorba de cioplirea unui buștean. În acel buștean erau două bucăţi de pilă, înfipte. Nu se vedeau pe afară. Cred că sunt de cele folosite pentru ascuţirea lanţului de drujbă. Am dat cu barda în prima. M-am oprit (am auzit sunetul metalic, când barda a lovit pila). Am observat că gura tăișului avusese de suferit. Acum s-a putut observa cât de bine a fost făcută barda, mă refer la material și călire (trăiască nenea fierarul, că bine a făcut-o). Am pus mâna pe pila mea pentru ascuţit (după câteva înjurături) și am remediat tăişul. Lucrul a fost reluat. Și am dat în a doua pilă, care era puțin mai jos înfiptă. Nu-mi venea să cred. Cum or fi ajuns acolo şi de ce … e un mister. Am și aruncat bușteanul (după mai multe înjurături). Dacă ar fi fost folosit un topor scump sau foarte scump? Cred că jeleam o săptămână.