Cititorule, dacă ai intrat aici cu gândul că o să găseşti un review ori un test de rezistenţă privind un cuţit (de fapt, distrugerea inutilă a lui) … mai bine pleacă în altă parte. Altfel o să fii dezamăgit. Pentru că aici este prezentată salvarea unuia. Sunt câteva motive care m-au determinat să fac asta.

Când văd pe internet cum sunt distruse cuțite de calitate, supuse la niște teste exagerate, de fiecare dată mă cuprinde un sentiment de pierdere. Dacă se caută pe youtube knife destruction, knife test, se poate vedea despre ce este vorba. Ce doresc să scot în evidență este risipa. Ori consumerismul. Îmi aduc aminte că  bunicii mei nu aruncau un capăt de ață. Și nu doar ei. În tot satul era cam la fel. La țară pădurile, câmpurile erau curate. Acum e o altă poveste. Dar ce spun eu despre zona din care provin când oceanele lumii sunt pline de gunoaie. Sincer, o opinie pur personală, nu știu cât o mai putem ține așa. Cu consumul nechibzuit. Nu sunt adeptul apocalipsei, colapsului. Eu scriu despre viața în natură. Însă trebuie să fie o schimbare. Nu sunt profet să pot face preziceri. Nici om de știință să fac previziuni pe baza datelor existente. Pot să dau exemple simple, din viața de zi cu zi. Însă cred, cu riscul de a repeta, că o asemenea risipă nu a mai fost în istoria omului. De exemplu, nu-mi venea să cred, când citeam pe internet, că sunt ţări unde decât să ascuți un cuțit Mora, probabil tipul 510 ori 511, mai bine îl arunci și cumperi altul. De am fi avut asemenea cuțite acum 20 de ani! Iar exemple mai sunt. Ce o să le răspundem urmaşilor când generațiile noaste vor fi intrebate cum au irosit resursele planetei?

Să revenim la cuţit. L-am cumpărat din târgul de vechituri, de la nişte cetăţeni care aduseseră lucruri vechi din Vest. De ce l-am cumpărat? Dacă tot îi dau înainte cu consumerismul (mai am cuțite)? Efectiv mi-a părut rău de el. Prețul mi-e rușine să-l menționez: 5 lei. Făcut în RDG! Fiind vechi, inscripția abia se mai vede. Nu cred că poate apărea în fotografie. De aceea nu am pus-o. Pare cuţit măcelăresc. Nu sunt de specialitate însă am discutat cu cei care se pricep. Toţi mi-au spus că oțelurile din uneltele de acum 20-30-40 de ani sunt superioare celor de azi. A fost un alt motiv pentru care l-am cumpărat. Asta nu însemnă că pe piață nu sunt lucruri de calitate. Sunt. Dar când vezi prețul te cuprinde subit, întristarea.

Cuțitul în cauză era bun. Doar se mișca lama în mâner. Cred că de asta a fost aruncat. Iar dacă s-a renunțat la el doar pentru asta… Ca să îl repar nu am făcut altceva decât să-i bat niturile și să-l șlefuiesc puțin cu șmirghel. Timp, cca. 15 minute. Ulterior am pus mânerul în ulei de motor. Atât! Mă bucur că l-am salvat. Un lucru vechi, cine știe câți ani are. Cred că mulți. Dacă nu este abuzat fără rost cred că mă petrece și pe mine. Mai jos este o fotografie făcută de mine. Alături, pentru a se face o apreciere a dimensiunilor, un Mora 511 (vechi, probabil, și el).

Îndoială

Este foarte probabil ca opinia exprimată în rândurile de mai sus, privind risipa, să fie greşită. Nu cred că poate fi judecată o societate doar pe baza cuţitelor. M-aş bucura dacă greşesc. Pentru că și eu am urmaşi.