Când mă gândesc la întâmplările din copilărie, a fost vremea când am stat la țară cel mai mult, uneori îmi vin în minte și aspecte legate de noduri. Pot spune că încă de atunci mă preocupau. De nevoie, nicidecum că aș fi avut aplecare spre asta. De ce? Priponeam animalele cu funia. La păscut ori în diverse situații. Ori foloseam sfoara în alte împrejurări. Nodurile (făcute după ureche) de atunci, cred că se pot se încadra în două mari categorii:

• cele care se desfăceau foarte, foarte greu. Păi când trăgea vaca, boul sau iapa de funie …. Consecința? Te chinuiai amarnic să le desfaci când trebuia să pleci acasă, de la munca din țarină. Drept urmare erai boscorodit: „Ce faci, mă?! Că ne prinde noaptea pe drum!” Tăierea sforii nu era o variantă. Funia era un lucru scump. Și astăzi mă încearcă un sentiment de neplăcere când văd în diverse materiale de pe internet cu câtă ușurință se renunță la o sfoară. Ori este tăiată;
• cele care se desfăceau când nu trebuia. Trebuia să supraveghezi animalele. Nu prea îmi ieșea. Acum știu că atenția scade mult după o perioadă de cca. două ore. Mai erau și diverse atracții: animale, păsări, insecte, câinii ș.a.m.d. Urmarea? Scăpau animalele în porumb. Și o luai pe coajă. Era sarcina ta să le urmărești.

Dacă ar fi fost posibilitățile de informare din zilele noastre … Eu știu ce înseamnă lipsa de informație. Sau ținerea ei ascunsă. De exemplu, marinarii, ei erau cei care se pricepeau să facă noduri (am aflat ulterior că nu în număr foarte mare),  erau priviți ca niște solomonari. Și nu le prea arătau. Cel puțin mie.

O sursă excelentă de informații pentru noduri, este The Ashley Book of Knots. Este o carte de referință în materie. Lista de noduri cuprinsă în lucrare este considerabilă. Și nu este singura. Pe internet sunt destule.

Utilitatea cunoașterii nodurilor

Genul acesta de hobby, privind traiul în natură (care te face să treci drept ciudat), se poate dovedi util. Chiar profitabil. Uneori. De exemplu, balansoarului meu i s-a rupt pânza aflată la șezut. Nu a mai putut fi reparată. Am făcut împletitura care se poate vedea în fotografie. Pentru lucru, am folosit ce am găsit. Sfori de diferite culori. N-arată frumos (a înnebunit lumea cu frumosu’) dar este practică. Şi rezistentă. Deasupra împletiturii, vin puse pernele balansoarului.

Nu știu cum aș fi putut repara chestia asta. Sau să o duc la croitor. Probabil ar fi trebuit să cumpăr alt balansoar. Unul nou costă în jur de 800 de lei. Sfoara m-a costat 100.